Institutul de Diplomatie Comerciala „Nicolae Titulescu” 2.52

Regina Maria a României
„Oricâte greșeli va fi comis regina Maria, înainte și după război, războiul rămâne pagina ei, pagină cu care se poate făli, pagină care se va așeza în istorie la loc de cinste. O găsim în tranșee printre combatanți în rândurile înaintate, o găsim în spitale și în toate posturile sanitare printre răniți și bolnavi. O găsim de față la toate adunările care încercau să facă puțin bine. Nu a cunoscut frica de gloanțe și de bombe, cum nu a cunoscut teama și scârba de molimă sau nerăbdarea față de eforturile așa de des inutile, provocate de dorința ei de mai bine. Regina Maria și-a îndeplinit datoria pe toate fronturile activităților sale, dar mai presus de toate pe acela al încurajării și ridicării moralului acelora care o înconjurau și care au trebuit să decidă, în cele mai tragice momente, soarta țării și a poporului său. Se poate afirma că, în răstimpul pribegiei noastre în Moldova, regina Maria a întrupat aspirațiile cele mai înalte ale conștiinței românești. Prin modul cum a influențat în 1916 intrarea României în război și din nou în 1918, când aproape numai datorită ei, regele Ferdinand nu a ratificat dezastruoasa pace de la București, regina s-a așezat ca ctitoriță a României întregite și ca una din cele mai mari figuri ale istoriei noastre naționale.”

Constantin Argetoianu
Pentru cei de mâine:
Amintiri din vremea celor de ieri

Maria a României (n. 29 octombrie 1875, Eastwell Park, Kent, Anglia - d. 18 iulie 1938, castelul Pelișor-Sinaia, Regatul României) a fost principesă de coroană și a doua regină a României, în calitate de soție a principelui de coroană devenit ulterior regele Ferdinand I al României. A fost mama regelui Carol al II-lea. Maria, născută Maria Alexandra Victoria de Saxa-Coburg și Gotha, a fost mare prințesă a Marii Britanii și Irlandei, fiind nepoata reginei Victoria a Marii Britanii.
Părinții săi au fost Alfred Ernest Albert de Saxa-Coburg și Gotha, duce de Edinburgh, iar mama, Maria Alexandrovna Romanova, mare ducesă a Rusiei, unica fiică a țarului Alexandru al II-lea al Rusiei.
Maria și-a petrecut copilăria și adolescența la reședința familiei din Eastwell Park, comitatul Kent.
S-a căsătorit la 29 decembrie 1892 cu Ferdinand I, principele moștenitor al tronului României, încercând încă de la început și reușind să se integreze națiunii care o adoptase ca principesă și, începând din 1914, ca regină.
A urmărit constant întărirea legăturilor dintre România și Marea Britanie, dovedind reale calități diplomatice în susținerea și apărarea intereselor României. S-a opus intrării României în Primul Război Mondial de partea Puterilor Centrale și a susținut alianța cu Antanta, în vederea susținerii de către aceasta a realizării statului național român.
Pe timpul războiului și-a însoțit soțul în refugiu în Moldova, activând ca soră de caritate în spitalele militare, activitate care a făcut să fie numită în popor „mama răniților”.
Regina Maria a făcut parte din Regimentul 4 Roșiori. La moartea sa – la catafalc – in semn de deosebit respect pentru o suverană precum și pentru gesturile sale active la Unificarea Vechilor provincii ale Daciei în statul național român – România – camarazii de arme au întors armele „cu baioneta înfiptă în pământ frângând-o” – gest unic de supremă loialitate față de o Regină și de o mamă a națiunii Române.
În perioada Conferința de Pace de la Paris (1919) dar și după încoronarea, alături de regele Ferdinand, ca suverani ai României Mari (Alba Iulia, 15 octombrie 1922) a participat la o campanie diplomatică pentru recunoașterea internațională a statului român reîntregit, având întrevederi oficiale sau informale cu suveranul englez, cu președintele Statelor Unite ale Americii, Woodrow Wilson, președintele Franței Georges Clemenceau sau cu reprezentanții de marcă ai mass-media europeană.
După moartea lui Ferdinand și venirea la putere a fiului său, Carol al II-lea (1930), acesta a reușit îndepărtarea reginei Maria din viața politică, obligând-o practic să trăiască într-un soi de exil intern la reședințele sale de la Balcic și Bran.

Regina Maria a primit de-a lungul vieții sale - și post mortem - următoarele ordine naționale sau ale altor țări:

• - Marea Cruce a ordinului Coroana României (România)
• - Marea Cruce a ordinului Carol I (România)
• - Legiunea de Onoare (Franța)
• - Medalia Militară (Franța)
• - Ordinul Coroana Italiei (Italia)
• - Ordinul Imperial al Coroanei Indiei (Marea Britanie)
• - Ordinul Crucea Roșie Regală (Marea Britanie)
• - Ordinul Victoria și Albert (Marea Britanie)
• - Ordinul Sfântului Ioan (Marea Britanie)
• - Ordinul Vulturul Alb (Serbia)
• - Ordinul Sfântul Sava (Serbia)
• - Ordinul Regina María Luisa (Spania)
A fost decorată cu Crucea „Sf. Apostol Andrei” și este totodată și Suveran Mare Comandor „in aeternum” al Ordinului Suveran al „Sfintei Fecioare Maria”