Ștefan cel Mare, Vaslui 3.16

Ștefan cel Mare este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Vaslui, Moldova, România. Prima atestare documentară a satului Ștefan cel Mare este 22 octrombrie 1880.IstorieSatul Ștefan cel Mare a fost întemeiat în anul 1878 în urma împroprietăririi însurățeilor promovată de domnitorul Carol I. Până la 1864, trupul de moșie „Dealul Bârladului” pe care a fost așezat satul, era în proprietatea mănăstirii Fâstâci din județul Vaslui. După aplicarea legii de „Secularizare a averilor mănăstirești”, această moșie a fost declarată moșie a statului și dată în arendă prin licitație celor interesați. Două grupuri de săteni fără pământ din satele Bahnari (22 km SE) și Muntenii de Sus (20 km E) au constituit „obști de arendare” beneficiind și de avantajul că și înaintașii lor lucraseră aici ca clăcași și au început să lucreze pământul. Decretul-Lege nr. 1550/02.07.1878 le-a acordat acestor două obști privilegiul împroprietăririi și al întemeierii noului sat tocmai datorită vechimii lor ca arendași și foști clăcași. La întemeiere, satul avea 30 de familii cu 176 de suflete.În 1970, la sud de fostul CAP, în jurul izvoarelor din dreapta DN 15 D Vaslui-Roman, s-au descoperit resturi ceramice de tip „Poienești” (sec. II-III), resturi de amfore romane, precum și fragmente de vase caracteristice secolului al IV-lea d.Hr.