Parohia Sfintii Voievozi Roman 2.98

ARHIEPISCOPIA ROMANULUI ŞI BACĂULUI
BISERICA SF. VOIEVOZI


Aşezare: Oraş Roman, Judeţul Neamţ
Denumire: Biserica Sfinţii Voievozi (Parohia Sfinţii Voievozi)
Protecţie: Lista Monumentelor Istorice No: NT-II-m-b-10667
Datare: Sec. XV – XVI
Observaţii: Monument înscris în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO
Descriere monument:
Marele cancelar al lui Dragoş-Vodă, Huru, vorbind despre timpurile anterioare întemeierii Moldovei spune ca ţinuturile care se întindeau de la munţi la râul Siret purtau denumirea de „Judeţul Romanului” iar reşedinţa era în Roman unde locuia „Marele Jude” ceea ce denotă că târgul acesta avea numele de Roman, mai înainte de Voievodul cu acelaşi nume.
În acest târg, Roman-Vodă şi-a zidit cetatea sa – denumirea de cetate insemna : loc întărit, fortificat – precum Suceava, Neamţul, după cum reiese din Uricul în limba slavonă care se încheiecu următoarele cuvinte: „Scris-au fraia în anul 6900 luna martie, în 30 zile în cetatea noastră Roman –Voievodul”(Cronica Romanului de Melchisedec, P. 4-5).
Concluzia care se poate trage este că Voievodul Roman, având în vedere aşezarea geografică a târgului Roman la conferinţa celor două râuri, Moldova şi Siret, l-ar întări construindu-şi cetate de apărare, cu obstacule naturale împotriva incursiunilor atât de frecvente în trecut, cele două râuri constituind aliaţi preţioşi de apărare pentru parţile dinspre răsărit şi miazăzi.
Târgul a început să-şi ducă viaţa dupa cumpăna vremurilor alternând intre epoci de dezvoltare dar si de decădere. În timp de pace prospera, dar în vreme de tulburare împărtăşea soarta cetăţii, fiind trecut prin foc şi sabie.
Teritoriul de astăzi al Romanului este împărţit din punct de vedere administrativ bisericesc in zece parohii, pentru cultul creştin ortodox, în partea centrală a oraşului se află aria Parohiei „Sf. Voievozi”. Prin poziţia sa centrală, parohia are pe raza sa teritorială, cele mai importante aşezăminte de cultură începănd cu Palatul Administrativ ce deserveşte Primăria Roman, Administraţia Financiară, apoi Colegiul Roman-Vodă, Casa Celibidache, Casa de Cultura si alte asezări importante pentru orasul Roman. Ca populaţie parohia numara aproximativ 3000 de enoriasi.
Biserica Sf. Voievozi este cunoscută de la ziderea sa sub numele de „Biserica Albă” şi a fost zidită sub forma ei actuală de VEL SPĂTARU VASILE CANTACUZINO în anul 1695, după ce fusese cea veche construintă de ŞTEFAN TOMŞA VOIEVOD în urmă cu 100 de ani. Tradiţia spune ca Biserica a avut şi turn dar din cauza marii sale înalţimi cât şi a cutremurilor, s-a risipit asa încât Vasile Cantacuzino a eliminat din construcţie turnul. Aceasta opinie consumă cele arătate în pisania de la intrarea în Biserică şi care are următorul cuprins: „Aceasta Sfântă Mănăstire fostau zidită din temelie de fericitul Domnu Io Ştephanu Tomşa Voievodu. Era după 100 ani risipindu-seziditu-sau cum se vede de Dumnealui Vasile Cantacuzino Velu Spătaru, nepoşi dintru o nepoată de fiică a acelui pomenitu domnu întru slava lui Dumnezeu şi întru ertarea păcatelor sale, vieţu 7204 septembrie 1.”
Deasupra acestei inscripţii este emblema familiei Cantacuzino care constă dintr-o acvilă cu două capete ţinând deasupra coroanaimperială ca simbol al descendenţii din împăraţii bizantini.pe de laturile acvilei se afla asezate iniţialele Marelui Spătar R-A; K-Z; RE-GAZ, adică Vasile Cantacuzino Vel Spătar.
Domni cu numele şi familia de Ştefan Tomşa au fost doi în Moldova. Unul a domnit în anii 1563-1564, omorât de Ioan Despot care i-a urmat acestuia la domnie, sfârşind şi el pe eşafod în Polonia. Altul fiind tiranul Ştefan Tomşa II care a domnit între anii 1611-1615, ctitorul mănăstirii Solca din Bucovina. Trebuie sa presupunem că acest din urmă Tomşa a zidit biserica „Sf. Voievozi” cu 17 ani mai înainte de a fi ajuns în scaunul domnii, adică pe la anul 1596.
Clădire solidă, cu temelie din piatră şi var, cu pereţi din aceleaşi materiale în care s-au intercalat şi cărămizi, este acoperită cu tablă galvanizată. Planul ei este treflat în formă de cruce cu trei încăperi distincte: pronaos, naos şi altar, la care s-a mai adugat în anul 1928 o a patra încăpere, un pridvor inchis , de către Epitropul Gheorghe. Lăcaş de cult maiestos ce depăşeşte ca suprafaţă toate celelalte biserici din oraş, inclusiv Catedrala Arhiepiscopală. Are o gorsime a zidurilor de 1,5m, înâlţimea de peste 14m şi lăţimea de aproape 10m, neavând turlă.. în exterior pereţii sunt consolidaţi prin patru contraforturi, plasate la cele două străni fiind asezate câte două de fiecare parte, forma lor este piramidată şi armonizează perfect cu ansamblu construcţiei. La intrarea din pridvor in pronaos se poate vedea pisania şi emblema familiei Cantacuzino care este situată deasupra uşii din stajar masiv placată cu tablă de cupru şi lucrată manual cu multă măiestrie de meşterii timpului. Despărţirea dintre pronaos si naos este marcată prin două picioare masive parte ce susţin o arcadă, iar langă fiecare picior se ridică câte două pilşte, ale căror capiteluri sunt ornate în stil corintic. În afară de semibolta altarului, cu aspect şi dimensiuni modeste, biserica are două calote: una deasupra naosului cu o stea în patru colţuri şi alta deasupra pronaosului. Sub prima calotă, la baza celor patru laturi ale ei, se remarcă în patru semicercuri, un brâu din piatră cioplită, în frânghie întreit împletită –reprezentând Sf. Treime – cu două capete ce se prelungesc în partea dinspre pronaos şi terminate jos sub formă de liră, pe care sunt zugrăvite pe una capul de bour, pe alta trei spice de grâu, reprezentând însemnele Moldovei şi ale fostului Judeţ Roman. Calota pronaosului are la baza celor patru unghiuri numai terminaţii sau capete de frânghii împletite, iar pe librele de jos sunt zugăvite pe fiecare semnul Sf. Cruci. Ca adaosuri de constructie enumărăm scara de fier spirală ce duce în cafas, precum şi două anvoane din lemn de stejar sculptate.
Podoaba cea mai de preţ a acestui Sfânt locaş o reprezintă Catapeteasma, lucrare de mare valoare artistică, executată în Bucureşti, fiind din lemn de stejar masiv, având lungimea de 8, 20 m, înălţimea de 9 m şi cu o grosime ce variază între 0,30 şi 0,50 m, fiind unicat în Moldova.
Înafara de Sfintele Icoane mare de la Catapeteasmă celelalte 56 de icoane sunt pictate de LUDWIG BRANER, tot el a executat lucrarea „Sf. Treime” pe calota pronaosului; „Iisus binecuvântând” înconjurat de cei patru evanghelişti, executaţi în medalion pe calota naosului, apoi „Maica Domnului cu Pruncul Iisus” în braţe pictată pe semibolta altarului. Pictura a fost restaurată de către pictorul Maftei Virgil, din comuna Boghicea, judetul Neamţ.
Biserica este albă cu excepţia a şase sfinti în medalion, făcuşi pe arcada ce desparte naosul de pronaos şi trei sfinţi pe arcada de la altar. Dacă biserica este aproape lipsită de pictură, iar cea existentă e făcută în stilul Renaşterii, nu reprezintă ceva deosebit, apoi chenarele ce împodobesc arcadele de sus, unele bolţi de la strana şi în jurul ferestrelor sunt execuţii unice în felul lor , prin sobrietatea şi armonia culorilor, prin stilul lor, care încântă ochiul şi desfată duhovniceşte sufletul.
Parohia a avut slujitori vrednici şi destinşi credinciosi, dintre care: I. Constantinescu, apropiat colabotor al Episcopului Melchisedec Ştefănescu , Ioan Tănăsescu Drobotă şi Ioan Dănilă, colaboratori al Episcopului Lucian Triteanul. Dintre credincioşi amintim pe Ioan Ştefănescu, luptător dârz pentru Unire, care a fost vreme îndelungată Epitrop al acestei parohii, apoi pe Alexandru Epure, cunoscut scriitor de studii critice, care a fost consilier îmtre anii 1939 şi 1946.
În decursul timpului biserica a benificiat de unele îmbunătăţiri, precum este pridvorul , făcut din materiale proprii de către Gheorghe Vasiliu în calitate de epitrop al acestei parohii, apoi în 1949 reparaţii la exterior şi interior făcute prin contribuţia credincioşilor. În timpul preotului Burlacu Nicolae şi Constantin Didilescu s-a făcut consolidarea Sf. Bisericii prin susţinerea financiară din partea Sf. Episcopii. În perioada preoţilor Mitru Viorel şi Marin Gheorghiescu, deasemeni sau făcut prin contribuţia enoriaşilor lucrări de întrţinere la acoperiş, la exterior şi interior, iar în anul 1994 biserica a fost resfinţită de catre ÎPS Eftimie Luca.
In anii 2008 - 2014, prin ingrijirea Preotului Petru Adascalitei, Biserica a fost împodobită la exterior cu icoanele celor doi protectori, Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil, s-a efectuat reparaţia capitală a pridvorului şi s-au instalat , pentru punerea în valoare a bisericii, opt proiectoare. Au fost inlocuite vechile geamuri cu vitralii executate de Art Georgies si tot in acelasi an IPS Ioachim a sfintit troita asezata langa Biserica.