Muzeul Politiei Romane 4.29

Uniformele Politiei române de-a lungul timpului

Ordinea internă şi siguranţa publică erau asigurate, în secolul al XVIII-lea, de către Agie şi Spătărie, două dregătorii care aveau atribuţii – prima în interiorul capitalei, iar cea de-a doua în cartierele mărginaşe ale Bucureştiului şi în împrejurimile sale. Între formaţiunile militare aflate în subordinea agăi au fost arnăuţii – recrutaţi îndeosebi dintre albanezi, macedo-români, aromâni greci, precum şi dintre români – ei având uniforme frumos împodobite după model oriental.
Regulamentul Organic al celor două principate româneşti, apărut în anul 1830, stipula, printre altele, înfiinţarea primelor formaţiuni de pază şi ordine cu o organizare modernă. Chiar dacă serviciul poliţienesc a purtat, pentru o scurtă perioadă, tot denumirea de Agie, el a fost reorganizat şi, curând, în toate oraşele reşedinţă de judeţe şi târguri, atât în Ţara Românească cât şi în Moldova, noua structură a început să poarte denumirea de Poliţie. Poliţiile se aflau sub autoritatea Ministerului Trebilor din Lăuntru şi a conducerii judeţului respectiv.
În Ţara Românească, pentru realizarea ordinii publice şi a pazei, la dispoziţia Poliţiilor din oraşele reşedinţă de judeţ sau târguri se aflau efective de dorobanţi care erau repartizaţi pe sectoare şi cartiere şi străjeri. Dorobanţii efectuau serviciul în trei schimburi, fiecare schimb fiind concentrat câte zece zile dintr-o lună la sediul judeţului sau la Agie. Ei erau obligaţi să-şi confecţioneze cu mijloace proprii sau să-şi cumpere uniforma. Uniforma trebuia să aibă “un semn al stăpânirii şi Marca judeţului”, aşa cum era stipulat în Regulamentul Organic.
Proiectul primelor uniforme moderne ale dorobanţilor de poliţie din Ţara Românească a fost realizat în anul 1832 sub directa îndrumare a generalului rus Pavel Kiseleff, comandantul trupelor de ocupaţie din cele două principate. Astfel, se stabileau două tipuri principale de uniforme, una pentru “Poliţia administrativă”, iar cealaltă pentru “Poliţia judecătorească”. Uniformele erau compuse din: ceacou, ornat în faţă cu vulturul Ţării Româneşti, mondir-frac din postav bleumarin cu guler şi manşete în culorile distinctive ale specialităţii respective, pantaloni din postav gri cu vipuşcă de culoare distinctivă. Uniformele difereau între ele prin culoarea gulerului şi a manşetelor mundirului, precum şi a accesoriilor din metal – guler şi manşete roşii cu nasturi argintii la “Poliţia administrativă” şi guler şi manşete albastru-deschis cu nasturi aurii la “Poliţia judecătorească”.
În anul 1850, domnitorul Barbu Ştirbei a reorganizat instituţia dorobănţească şi, cu acest prilej, modifică şi uniformele acestora. Noile uniforme vor fi extrem de simple, putând fi confecţionate oriunde. Erau formate din: tunică neagră din postav, cu guler, manşete şi epoleţi din postav verde, nasturi din metal galben, pantaloni din dimie albă, cizme negre, brâu din postav verde şi căciulă (model caucazian) cu calotă din postav verde, cu bordură din blană neagră.
În Moldova, asigurarea pazei şi a ordinii publice a fost reprezentată, între anii 1830 şi 1859 de slujitori. Uniforma unui slujitor se compunea dintr-un ceacou cu flamă roşie, purtată pe partea dreaptă, emblema din metal galben, tunică-frac din postav bleumarin cu guler şi paspoale roşii, pantaloni bleumarin cu lampas roşu.
La 12 martie 1850 se va vota “Legea pentru transformarea corpului slujitorilor în jandarmi”. Uniformele jandarmilor erau compuse din: ceacou de fetru roşu, ornat cu doi ciucuri bleumarin pe partea stângă, embleme şi jugulare din metal alb, cocarda-pampon roşie cu bleumarin, tunică din postav bleumarin cu petliţe, epoleţi şi paspoale roşii, pantaloni din postav gri-bleu cu paspoal roşu. Începând cu anul 1855, jandarmii din Moldova vor fi echipaţi cu căşti de piele prevăzute cu tui.
După înfăptuirea Unirii principatelor, la 24 ianuarie 1859, o perioadă s-au păstrat vechile structuri. Prin Decretul nr. 24 din 13 aprilie 1860, s-au schimbat uniformele jandarmilor din Moldova, acestea devenind asemănătoare cu cele ale dorobanţilor din Muntenia dar, abia din 1864, trupele teritoriale din Moldova vor fi organizate ca cele din Muntenia. Astfel, jandarmii pedeştri şi călări au fost transformaţi în grăniceri şi, respectiv, dorobanţi călări de judeţe, având aceleaşi atribuţii de pază şi ordine.
La 18 martie 1866 se va crea “Garda civică”, cu rol de a asigura “securitatea persoanelor, securitatea proprietarilor”, “menţinerea bunei ordini şi a liniştii publice”. Ei îşi desfăşurau activitatea în oraşe în paralel cu funcţionarii poliţiei. Uniforma gardiştilor era formată din: redingota din postav bleumarin, cu guler răsfrânt la care era legat o cravată din lână roşie, cu capetele atârnând, pantaloni bleumarin, curea neagră şi pălărie de fetru neagră, cu boruri largi, având o cocardă tricoloră şi un penaj roşu pe partea dreaptă.
În anul 1869 a fost adoptat “Regulamentul pentru uniforma poliţiştilor” care a simplificat uniforma ce trebuia purtată de poliţişti, uniformă ce era asigurată gratuit de către stat, iar portul ei era obligatoriu în timpul serviciului (cu excepţia celor ce desfăşurau activităţi secrete). Alte modificări importante nu s-au mai adus uniformelor de poliţie până după primul război mondial.
Prin Înaltul decret nr.1586 din 7 iunie 1928, uniformele ofiţerilor de poliţie se vor modifica, căpătând o linie tradiţională ce va ţine până la noua schimbare a regimului politic, din 1948. Uniforma ofiţerilor de poliţie constă în: sacou încheiat la două rânduri de nasturi, vestă şi pantaloni de culoare gri, cămaşă albă, cravată neagră, şapcă model marină militară, având stema statului încadrată de o cunună brodată de frunze de stejar. La ţinuta de ceremonie, prefecţii şi inspectorii de poliţie erau obligaţi să poarte: frac negru, joben, ghete de lac, cravată neagră, mănuşi albe (la ţinuta de doliu mănuşi negre), şi eşarfă tricoloră din mătase, cu ciucuri din fir, încinsă peste vestă. Ceilalţi ofiţeri de poliţie purtau, în aceste situaţii, ţinuta obişnuită cu guler şi manşete tari şi mănuşi albe.
Prin Legea de organizare a Poliţiei din 1929 se stabileşte o distincţie clară între “Poliţia urbană”, care era formată şi executată în oraşe de organele Poliţiei Generale a Statului şi de Corpul Gardienilor Publici, şi “Poliţia rurală”, ce se realiza în mediul rural prin Inspectoratul General al Jandarmeriei cu sediul în capitală.
Uniforma gardienilor publici era de culoare maro, constând în veston-tunică cu guler, încheiat la un rând de nasturi, având câte două buzunare prevăzute cu clape acoladate, la piept şi laterale, având petliţe roşii, pantalon lung, şapcă cu stema ţării încadrată de o cununa din frunze de stejar.
În 1937 au fost aduse o serie de modificări de detaliu uniformelor de poliţie adoptate anterior, uniformele fiind de astă dată confecţionate din stofă de culoare neagră.
Uniformele Jandarmeriei rurale constau din: tunică din postav “bleu geandarme”, pantaloni gri şi capelă cu broderia “J/R”.
La sfârşitul anului 1947 se vor aduce modificări majore uniformelor de poliţie, devenită între timp miliţie, care vor fi străine de tradiţiile româneşti stabilite în deceniile anterioare, purtând o puternică amprentă sovietică. Uniformele erau de culoare gri, având un veston cu guler şi revere, încheiat la un rând de nasturi, cu două buzunare mici la piept şi cu două mai mari în partea laterală, prevăzute cu clape acoladate, pantaloni lungi drepţi pentru ţinuta de oraş şi tip “pană” pentru ţinuta de serviciu, petliţe roşii, cămaşă bleu, cravata gri, cascheta cu stema României comuniste, pantofi, respectiv cizme – model sovietic.
În 1990, o dată cu schimbarea regimului, uniformele Poliţiei române vor căpăta o altă culoare şi vor suferi din nou schimbări majore: sacou de culoare albastru-bleu, pantaloni bleumarin, cămaşă albă, cravată neagră, pantofi negri şi caschetă de culoarea pantalonului.
O dată cu demilitarizarea Poliţiei, în toamna anului 2002, s-au creat noi uniforme care au vrut sa păstreze elementele specifice, proprii româneşti, care au individualizat, până la venirea regimului comunist, impus din afară, această instituţie de seamă a statului: culoarea de fond neagră şi vestonul la două rânduri de nasturi, pentru ţinuta de oraş (apărute încă din 1906), culoarea specialităţii pentru ţinuta de serviciu, gri (1928-1938), stema statului pe caschetă (din 1928)