Judetul Galati 4.52

Galațiul este reședința și totodată cel mai mare oraș al județului Galați, județ situat în apropiere de colțul celor trei frontiere în Moldova, România. Conform ultimului recensământ din 2011, populatia orașului era de 249.732, fiind al 8-lea oraș din țară ca număr de locuitori.[3] Este unul dintre cele mai mari centre economice din România, respectiv Moldova. Orașul Galați are o istorie încărcată și datorită faptului că este plasat pe Dunăre, cea mai importantă arteră comercial-fluvială europeană, Canalul Dunăre–Main–Rin. Viața economică s-a dezvoltat în jurul Șantierului Naval, Portului Fluvial, în jurul Combinatului Siderurgic Arcelor-Mittal și a Portului Mineralier.

Poziția geografică
Coordonate: Coordonate: 45°26′22″N 28°2′4″E45°26′22″N 28°2′4″E
Țară România
Județ Galați
Statut Reședință de județ
Euroregiune Sud-Est
Județ istoric Covurlui
Regiune istorică Galați
SIRUTA 75098
Subdiviziuni 33 de cartiere
Guvernare
- Primar Marius Stan (USL, ales 2012-)
Suprafață
- Total 246,4 km²
Populație (2011)[1] [2]
- Total ▼ 249.432 locuitori
- Densitate 938 loc./km²
- Recensământul anterior, 2002 298.861 locuitori
Cod poștal 800xxx
Prefix telefonic +40 (0)236 / (0)336
Indicativ auto GL

Municipiul Galati este situat în partea de sud a Moldovei, în ValeaSiretului, străbătut de Dunărea. Este situat în zona estică a României, în extremitatea sudică a platoului Moldovei, la 45° 27' latitudine nordică și 28° 02' longitudine estică. Situat pe malul nordic al Dunării, ocupă o suprafață de 246,4 km2, la confluența râurilor Siret (la vest) și Prut (la est), lângă Lacul Brateș, la circa. 80 de kilometri de Marea Neagră. Cel mai apropiat oraș este Brăila, la doar 15 kilometri spre sud. Galațiul se află la întâlnirea celor 3 provincii istorice ale României: Muntenia, Moldova și Dobrogea. Orașul și portul se desfășoară ca un vast amfiteatru cu diferențe de nivel de la 3 până la 55 de metri. Orașul se întinde pe trei terase: Valea orașului, cu altitudine între 3 – 7 m și altele două, trasate aproape în formă de evantai; prima cu o altitudine între 20 – 25 m (nucleul orașului medieval, actualmente centrul orașului) și a doua cu altitudini care depășesc 40 m (orașul modern). Viața comunităților umane a fost influențată în mod direct de către Dunăre, cel de-al doilea fluviu din Europa ca lungime (2.850 km), cu un debit mediu pe acest sector de 6.199 mc/s, după ce primește în amonte apele râului Siret cu un debit mediu de 210 mc/s (cel mai mare afluent de pe teritoriul românesc). Fluviul își continua drumul spre Marea Neagră după ce primește, în avalul porturilor din Galați, apele râului Prut, cu un debit mediu de 86 mc/s. Debitele Dunării au o variație importantă, în funcție de anotimp și an, cu valori maximale în luna mai (18.000 - 19.000 mc/s) și minimale in cursul verii (2.000 - 2.450 mc/s). Datorită șenalului adânc până în zona orașului Brăila, Dunărea este declarată maritimă.
Turnul de Televiziune Galaţi

Distanța dintre Galați și porturile pe Dunăre

Orașul Directia Distanța pe Dunare
Brăila Amonte 20 km
Calafat Amonte 645 km
Călărași Amonte 220 km
Cernavodă Amonte 150 km
Corabia Amonte 480 km
Drobeta Turnu-Severin Amonte 781 km
Giurgiu Amonte 343 km
Isaccea Aval 43 km
Oltenița Amonte 280 km
Orșova Amonte 804 km
Turnu Măgurele Amonte 447 km
Tulcea Aval 79 km
Zimnicea Amonte 404 km

[4]
Relieful

În 1927, conform monografiei dedicate orașului Galați de profesorul Gh. N. Munteanu Bârlad, forma acestuia era de triunghi, având la sud Dunărea, la răsărit lacul Brateș și râul Prut, la apus Siretul și lacul Cătușa. La Galați se găsesc două mari forme de relief ale țării: Câmpia Română și Podișul Moldovei ce oferă o priveliște cu înălțimi domolite, cuprinse între 310 metri la nord și 5 metri la sud. Zona corespunde punctului de întâlnire a provinciilor fizico-geografice est, sud și central-europeană. Cea mai importantă unitate este Lunca Dunării ce se întretaie aici cu Lunca Prutului și Lunca Siretului. Lunca Siretului este alcătuită din brațe despletite ale cursului Siretului, din brațe părăsite sub formă de belciuge, ostroave incipiente și ostroave vechi sau grinduri.
Localizare
Climă

Dat fiind faptul că județul Galați reprezintă o poartă spre nord-est și spre sud-vest, el se găsește sub influența maselor de aer continental estice și mai putin sudice, lipsind aproape cu totul influența aerului vestic care este oprit de paravanul munților Carpați. Temperatura medie anuală, calculată pe o perioadă de 70 de ani, este de 10 grade C. Temperatura medie în timpul verii este de 21,3 grade C. În timpul iernii, deasupra județului Galați vin din nord și nord-est mase de aer rece care produc scăderi de temperatură care oscilează între 0,2 grade C -3 grade C. Temperatura medie lunară este mai scăzută în ianuarie când are valori de -3 grade C -4 grade C. Temperatura medie a lunii iulie este de 21,7 grade C. Cea mai mare temperatură înregistrată a fost atinsă în august 1904 când termometrle arătau 39,4 grade Celsius, iar minima a fost atinsă în februarie 1927 când termometrele au coborât la -28,6 grade Celsius. În timpul anului sunt cca. 210 zile cu temperaturi de peste 10 grade C. Repartiția anuală a precipitațiilor este neuniformă, cele mai mari cantități de apă cad în anotimpul de vară, sub formă de averse. Vântul predominant este Crivățul, care reprezintă 29% din frecvența anuală a vânturilor. Al doilea vânt predominant este Austrul, cel din sud, cu o frecvență de 16%, bate mai mult vara și este destul de uscat. Pe teritoriul județului mai bate un vânt mai puțin cunoscut care aduce ploi și se numește Băltărețul. Mai puțin cunoscut este Coșava. Clima, așa cum rezultă din cele prezentate, este temperat-continentală. Conform unui memoriu de prezentare a județului Galați, mediile multianuale în municipiul Galați sunt:
Precipitații

Presiune medie la nivelul stației: 1008,4 mb
Presiune medie la nivelul mării: 1017,4 mb
Temperatura medie anuală 10,5: grade Celsius
Temperatura maximă medie 15.5: grade C



Temperatura minimă medie 6.1: grade C
Cantitatea lunară de precipitații medie: 477 l/m2
Număr de zile (mediu) cu precipitații: 66 zile
Durata de strălucire a soarelui (medie): 184,3 ore [5]

Curenți de aer
Hidrografia

Poziția Galațiului este peninsulară deoarece este înconjurat de ape din 3 părți. Toate aceste artere hidrografice prin caracteristicile lor deosebite au contribuit la dezvoltarea portului care a fost într-o anumită etapă istorică cel mai mare port al României.

Dunărea, al doilea mare fluviu al Europei, primul fiind Volga, a constituit unul dintre cele mai traficate drumuri ale Europei încă din antichitate când Dunărea se numea Ister. Dunărea produce o deosebită impresie asupra călătorului mai ales asupra celui care o vede pentru prima dată. Prezența Dunării reprezintă fără îndoială atracția specifică Galaților. Însuși marele Kogălniceanu când a văzut pentur prima dată Dunărea a rămas uimit și de atunci a avut un interes măreț pentru portul și ținutul Covurluiului. În 1927 se putea urca din Valea Orașului către orașul modern prin 14 vaduri. Dunărea este un fluviu cu un curs unic, având adâncimi între 20 și 36 de metri. Lățimea albiei minore este de 776 metri. Cota cea mai ridicată a Dunării a fost atinsă în 2010 când digul de protecție din Valea Orașului a început să crape, măsurând 768 de cm, iar cea mai scăzută în 1921 când a măsurat 48 de cm.

Siretul, care izvorăște din Carpații Păduroși ai Ucrainei, este cel mai mare râu interior al țării care străbate Moldova de la nord la Sud. Cursul Siretului, "apă cu toane", cum o numește poporul este caracterizat de numeroase meandre și o luncă largă acoperită cu zăvoaie. În albie care uneori depășește lățimea de 100 de metri apar insule atunci când apele sunt scăzute. Cel mai important afluent al Siretului este Bistrița care, la rândul ei, mai colectează alte râuri și pârâuri.

Prutul, celălalt râu de lângă municipiul Galați, are un debit mediu de 85,5 mc/s curgând printre maluri asimetrice. Prutul are afluenți mici, cel mai important fiind Horincea, cu afluenții săi Oarba și Lișcov.

Chineja, un pârâu care curge pe un braț părăsit al Prutului adună apele văilor Băneasa, Covurlui, Frumușița, Ijdileni, Slivna, etc. Apele Chinejei se varsă în Lacul Brateș.

Lacul Cătușa este în vestul orașului, în valea dintre oraș și Combinatul Siderurgic. Împreună cu fosta pădure de la marginea Galaților, care acum a devenit Cimtirul Sfântul Lazăr forma Centura Verde a Orașului, care avea rolul de curățire a aerului. Lacul este folosit pentru deversarea deșeurilor Combinatului Siderurgic, dar și pentru antrenamentele kaiaciștilor. În nordul lacului se varsă un mic pârâu. La sud este mărginit de calea ferată ce duce spre nodul feroviar Barboși.

Lacul Brateș se află în zona de nord-este a municipiului Galați. Legătura cu râul Prut s-a realizat prin amenajarea văii Ghimia. Trebuie amintit că pânâ în 1964 lacul Brateș avea 72 de kilometri pătrați, dar prin lucrări suprafața a fost redusă la 24 de kilometri pătrați.

Caracteristici geografice specifice
Flora

Vegetația reprezintă rezultatul interferenței ariei de influență est-europeană, sudică și atlantică. Predomină vegetația de silvostepă, dar în zona luncilor se găsește o bogată floră hidrofilă (papură, stuf, rogoz, trestie), plus o vegetație acvatică bogată. La suprafața bălților apar plantele plutitoare cum ar fi ciulinul de baltă care are rădăcina fixată dar și lintița, de exemplu, care nu are rădăcina fixată. La marginea ghiolurilor întâlnim nuferi albi, nuferi galbeni, săgeata apei, stânjenelul galben, etc. Vegetația lemnoasă a luncilor cuprinde mai multe esențe moi. Întâlnim plop, răchită, salcie, arin, etc.
Fauna

Fauna aparține stepei și silvostepei ce caracterizează sudul Moldovei, precum și biotopul bălților și luncilor. Pe tot cuprinsul județului întâlnim mistreți, căprioare, dropii, popândăi, hârciogi, arici, orbeți, potârnichi, prepelițe, ciocârlii, berze, rațe, lișițe, cocostârci, vulpi, lupi, iepuri, pescăruși, vrăbii, rândunici (doar vara), cuci, privighetori, sturzi, pitulici, porumbei, etc. Din cauza vânatului excesiv și necontrolat, unele populații de animale s-au rărit îngrijorător, drept urmare au fost luate măsuri de protejare și de repopulare. În consecință s-au adus pentru a se înmulți cerbi lopătari, căprioare, fazani, etc. În privința peștilor în apele Siretului și Prutului se găsește predominant crap, șalău și mai rar somn. În apele Bârladului, Gerului, Chinejei întâlnim bibanul și cleanul. În Dunăre lângă Galați se găsesc pești mari, migratori ca nisetrul, cega, păstruga, morunul dar și semimigratori ca somnul, crapul, plătica, babușca, șalăul,carasul etc. Primăvara apare și scrumbia de Dunăre.
Istorie

Primele semne ale unei așezări permanente în zona municipiului Galați s-au găsit pe malul estic al bălții Mălina (în nord-vestul municipiului), unde s-au descoperit fragmente din ceramica de tip Stoicani-Aldeni, unelte confecționate din stilex și os, datând din neolitic. Tot în această zonă, de data aceasta pe malul sudic s-a descoperit un sceptru de piatră aparținând culturii Coșlogeni din perioada de sfârșit a Epocii Bronzului. Orașul s-a dezvoltat pe bazele unei străvechi așezări dacice, existente în secolele VI-V î.Hr., la vadul Dunării care, începând cu perioada celor două razboaie romane purtate împotriva dacilor, în 101-102 și 105-106, va cunoaște influența civilizației romane, devenind dependentă, probabil, de castrul roman învecinat de la Barboși, ca și în multe alte cazuri întâlnite în provincia romană Dacia. Noua așezare daco-romană formată în vadul Dunării, localizată în secolul III d. Hr. undeva la sud de locul actualei Biserici Precista, dar care a fost, în timp, nimicită de apele fluviului care străbat malul stâng. Descoperirile făcute în ultimii ani dovedesc continuitatea așezării din Vadul Dunării în secolele VII-XI: tezaurul de la Galați format din 12 monede de argint bizantine emise între anii 613-685, mormântul cuman din partea vestică a Bisericii Precista precum și o monedă bizantină din vremea împăratului Mihail IV Paflagonianul (1034-1041). Aceste descoperii demonstrează că Galații datează din perioada anterioară întemeierii statului moldovean. Cele mai vechi urme arheologice datează din neolitic, mai precis din epoca fierului. În mod cert în prima epocă a fierului au existat așezări umane aici, drept pentru care în Vatra Orașului s-au găsit vârfuri de săgeți din fier provenite dintr-un mormânt tumular datând din secolul IV î.Hr. La Barboși au fost descoperite vase grecești, datând din secolul V î.Hr. Barboșii au fost o importantă davă dacică, cetate fortificată ce a durat aproape 500 de ani. Aici s-a descoperit și un sanctuar asemănător celui de la Sarmizegetusa. Cetatea dacică de la Barboși a fost cucerită de romani, care apoi au fortificat zona, fapt confirmat și de către Dimitrie Cantemir și Miron Costin.
Primul sigiliu al târgului Galaţi - secolul XV

Prima menționare documentară a orașului Galati (pe atunci târg) datează din 1445 (într-un act semnat de domnitorul Ștefan al II-lea). Galațiul a crescut în importanță după ce turcii au cucerit cetățile Chilia și Cetatea Albă, în iulie-august 1484, orașul ramânând singurul port al Moldovei cu rol important în comerțul intern, dar și în cel polono-turc. În 1789, în timpul războiului ruso-turc din 1789 - 1791, Galațiul a fost incendiat de către armatele generalului rus Mihail Kamensky, aceasta fiind una dintre numeroasele pustiiri care au fost îndurate de oraș în războaiele ruso-turce din sec. XVIII și începutul secolului al XIX-lea. În ciuda acestor perioade grele, comerțul și navigația se dezvoltă în așa fel încât Rusia înființează, în anul 1775, primul consulat local, iar Franța și Anglia organizează vice-consulate, în anul 1805. În 1850, SUA își deschide un viceconsulat, ridicat la rangul de consulat în 1858, prin decizia președintelui american James Buchanan de a-și numi un consul la Galați. Începând cu anul 1834, vapoare cu aburi austriece fac deja curse regulate din Galați. Mai mult decât atât aici se făcea un important comerț de tranzit cu țările germane. Construcța de nave militare de mari dimensiuni era o importantă activitate economică a orașului, în acest sens un călător prin Țările Române, abatele Bošković, afirmă că: „Am văzut acolo o corabie foarte mare, de felul acelora cărora turcii le spun caravele, care se află pe șantier, gata să fie lansată la apă. Fusese comandată de Isaac-aga, vameșul cel mare al Constantinopolului. Vasul era foarte mare, șaptezeci de pași pe șaptesprezece și încărcată cu optzeci și patru de tunuri de bronz.”
Hatmanul Ivan Stepanovici Mazepa, eroul naţional al Ucrainei

La Galați a trăit în tinerețe Petru Rares, fiul lui Ștefan cel Mare, timp în care a făcut comerț cu pește. A urmat la conducerea Moldovei și a avut două domnii. Hatmanul Mazepa a fost înmormântat la Galați la biserica Sf. Gheorghe, care era închinată laIerusalim. Biserica Sf. Gheorghe din Galați a fost ridicată „prin osârdia dumnealui Hagi Mihalachi, în timpul lui Istrate Dabija Voievod, în anul 7172, deci 1664, aprilie 1”, așa cum reiese din inscripția bisericii [16]. La construirea ei s-au folosit materiale din castrul roman de la Barboși (cartier al Galațiului), iar ctitorul, probabil un negustor, a închinat biserica Sfântului Mormânt de la Ierusalim. Hatmanul Mazepa a fost înmormântat în biserică, în mijlocul navei, într-un mormânt cu boltă construit din cărămizi. După înfrângerea lui Dimitrie Cantemir de la Stănilești, tătarii jefuiesc și incendiază Galații, biserica Sf. Gheorghe este prădată.[6] În zilele noastre două cartiere și un parc din municipiu poartă numele hatmanului Mazepa.
Galaţiul în 1826
Imagine din Strada Domnească (1906)

Începuturile secolului XIX găsește Galațiul total implicat în evenimentele deosebit de importante ale vremii. Astfel, numele orașului este strâns legat de începuturile mișcării eteriste în Țările Române. Acțiunea de la Galați, așa cum este cunoscută de istorici, reprezintă un șir de evenimente petrecute în portul dunărean, de la înființarea primei Eforii din Principate în acest oraș, culminând, în februarie 1821, cu măcelărirea supușilor otomani din Galați. Acțiunea de la Galați trebuie considerată și plasată în rândul momentelor importante care au determinat evoluția mișcărilor anului 1821. Masacrul de la Galați, repetat curând în alte orașe ale Moldovei, avea să deschidă, în fapt, un lung deceniu de confruntări greco-otomane. Continuarea acțiunii va demonstra din plin temeinicia motivelor care impuseseră alegerea portului dunărean printre centrele principale ale insurecției eteriste.[7] În 1837, Galațiul dobândește statutul de port liber, (porto-franco), iar după războiul Crimeei din 1854 - 1856 devine, împreună cu Sulina, sediu al Comisiei Europene a Dunării. Prealabil Unirii Principatelor din 1859, orașul este condus de pârcălabul Alexandru Ioan Cuza, născut la Bârlad, ales ulterior ca domnitor în Moldova și în Țara Românească. Reședința sa, situată pe Strada Al. I. Cuza, în apropierea gării orașului, găzduiește în prezent un muzeu. După Unirea Principatelor, dezvoltarea orașului s-a accelerat. S-au înființat noi școli primare și s-a deschis, la 26 octombrie 1864, Școala superioară de comerț "Alexandru Ioan I", iar în anul 1867 s-a înființat una dintre cele mai vechi instituții de studiu liceal din țară, Liceul „Vasile Alecsandri”. De la câteva fabrici în 1870, s-a ajuns la 41 în 1908. Ștefan Zeletin, în lucrarea sa Burghezia română, nota că: „În procesul de naștere a Românei moderne trebuie să se deosebească două mari curente: unul zgomotos dar superficial, anume al ideilor liberale care pleacă de la Paris spre București și Iași; altul tăcut dar adânc, care pleacă de la Londra spre Galați și Brăila: e curentul economiei capitaliste engleze.” Activitatea comercială s-a dezvoltat și din cauza exportului masiv de cereale, poziția importantă pe care o avea portul Galați în exportul țării fiind remarcată și de consulul Franței din oraș care, la 8 aprilie 1870, nota că: „portul Galați a devenit antreprenorul general al cerealelor pe care Moldova le exportă pe Dunăre și Marea Neagră în Anglia, Franța și Italia”. Se recunoștea că înflorirea orașului se datora regimului de oraș „porto-franco”, însă la 22 decembrie 1882 acest statut a fost înlăturat.
Galaţiul în 1973

Totuși, între anii 1900-1914, orașul desfășura un considerabil comerț de cereale și cherestea, în care se implicau și reprezentanții celor 16 consulate străine din oraș. O revoltă țărănească a izbucnit în regiune în 1907, aceasta fiind înăbușită de armata română. În 1911, la Galați se dezvelește prima statuie din țară a poetului Mihai Eminescu. În perioada interbelică, (dar și înainte), Galațiul a fost reședința județului Covurlui, mai apoi a Ținutului Dunării odată cu reorganizarea administrativă a lui Carol al 2-lea, după model italian. Orașul a cunoscut o înflorire deosebită, devenind, la recensământul din 1930, din punct de vedere al populației, aproximativ 112.000 de locuitori, al cicilea oraș al țării, fiind devansat doar de București, Chișinău, Iași și Cernăuți.

În timpul celui de-al 2-lea război mondial, Galațiul a fost bombardat de aviația rusă și apoi de cea germană, centrul istoric fiind distrus aproape în întregime, "gara de călători", o clădire impunătoare, inaugrată de regele României în data de 13 septembrie 1872 fiind distrusă la fel ca și multe alte clădiri istorice. În 1952 devine reședința regiunii Galați, ca mai apoi să devină reședința actualului județ Galați. Din 1965 cunoaște o nouă înflorire, o dată cu începutul funcționării combinatului siderurgic, considerat pe atunci, cel mai mare din Europa de Est.
Ipoteze etimologice privind toponimul

Descoperirea tezaurului de la Bărboși, format din 3.700 de monede de argint cu inscripționările grecești Gallati și Kallatiasy, ar înclina balanța către teoria susținută de Vasile Pârvan și Carl Petsch, care are la bază numele provinciei romane Galatia din Asia Mică. Kallatiasy ar aduce mai degrabă cu Callatis (Mangalia), colonia greacă din Dobrogea care a fost centru de emisii monetare. În privința provinciei romane Galatia din Asia Mică, este valabilă aceeași remarcă. Totuși, etimologia toponimului nu poate fi legată de circulația monetară.[necesită citare]. Însă de aici au plecat misionarii creștini care au participat la convertirea la creștinism a populației din fosta Dacie. Astfel, în anul 313, împăratul Constantin cel Mare a înființat un vicariat condus de vicarul Cocceius Galatus. A luat ființă și o colonie numită Galati.[necesită citare] Evenimentul este confirmat de o piatră funerară a unui cetățean roman din Histria datând din anul 157 d.Hr. O altă ipoteză, mai puțin plauzibilă, este legată de numele celților gali, care în antichitate ar fi trecut prin zonă în drumul spre Galatia din Asia Mică.

Potrivit unei alte ipoteze, toponimul Galați (împreună cu toponimul Calafat) reprezintă o adaptare a denumirii turcești pe filieră dialectală pecenegă sau cumană a cuvântului arab kala'at "cetate, fortăreață"[8] (vezi comparativ cuvintele kala, kale și kula "culă" din limbile turcice contemporane).

O altă ipoteză ar fi cuvântul grecesc γαλάζιο (galázio) "azur"; întemeietorii așezării ar fi putut fi coloniști greci antici originari proveniți din coloniile situate în Dobrogea.

Având în vedere că topicul Galați este destul de răspândit în România, ipoteza cea mai plauzibilă este cea a lui I. Bogdan. Caracterul comun al acestei denumiri se putea forma doar pe baza unui onomastic slavo-român „Gal” căruia i s-a adăugat sufixul „aț”, formă destul de răspândită în slava meridională. Rădăcina „Gal” aparține fondului de cuvinte slave, având sensul de „murdar” sau „noroi”, care, ulterior, a suferit o transformare semantică, căpătând înțelesul de „negru”. Astfel, adjectivul „Gal”, prin sufixul „aț” s-a substantivizat.
Nume în alte limbi
Limba Traducere
Bulgară / Rusă Галац
Ebraică גאלאץ
Germană Galatz
Lituaniană Galacis
Tamil கலாதி
Telugu గలాటి
Franceză Galatsi
Belorusă Галаті
Ucraineană Ґалаті
Engleză Galatz
Greacă Γαλατσι
Gujarati ગેલેટી
Maghiară Galac
Turcă Kalas
Japoneză ガラツ
Sârbă Галати
Poloneză Gałacz
Coreeană 갈라 치
Gruzină Gალათი
Armeană Գալատի
Arabă جالاتي
Persană گالاتی
Chineză 加拉茨
Hindi गालाति
Kannada ಗ್ಯಾಲಟಿ
Evenimente importante în istoria Galațiului

1418: O atestare documentară posibilă, în lista orașelor din Țările Române care și-au trimis reprezentanți la Conciliul de la Constanța. Apare o localitate cu numele de Galff, posibil să fi fost Galați.
1445: Prima atestare documentară sigură a Târgului Galați în uricul lui Ștefan Vodă, fiul lui Alexandru cel Bun, acordat Mănăstirii Humorului la 23 septembrie.
1484: Orașul Galați rămâne singurul port al Moldovei.
1590: Este deschis primul cimitir Evreiesc.
1631-1633: Se construiește prima biserică catolică, din lemn, acoperită cu șindrilă, situată lângă piața târgului.
1641: re loc prima atestare documentară a Târgului Săptămânal, situat în zona actualei Piețe Vechi.
1647: Este terminată zidirea Bisericii Fortificate Sfânta Precista, construită din piatră lustruită luată de la Castrul Roman Tirighina-Barboși.
1676: Se înființează o poștă rusească între Galați și Iași. Tot în acest an Delacroix notează în jurnalul său, că după Iași, Galațiul este al 2-lea oraș al Moldovei
1709: Este inhumat hatmanul Ivan Stepanovici Mazeppa.
1710: După înfrângerea de la Stănilești, tătarii și otomanii pustiesc Galațiul.
1775: Imperiul Rus înființează primul Consulat Local.
1789: Galațiul a fost ars din temelii de către armatele generalului rus Mihail Kamensky.
1805: Franța și Anglia înființează vice-consulate.
1821: Galațiul a fost ars pentru a 3-a oară de grecii eteriști și de otomani. Revoluția lui Tudor Vladimirescu se simte și la Galați. Aici au fost măcelăriți toți supușii Imperiului Otoman. Masacrul de la Galați va deschide un șir lung de confruntări otomano-grecești.
1831: Populația orașului era de 8.605 locuitori.
1832: Se deschide prima Școală din juteț, Școala Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil.
1834: Primele curse regulate din Galați cu vapoare austriece.
1836: Se înființează primul Spital Obștesc sub egida Spiridoniei din Iași. La începutul primei conflagrații mondiale spitalul funcționa cu 125 de paturi și avea 3 secții: chirugie, medicină și contagioși.
1837: Pe 1 ianuarie Galațiul este declarat port liber (porto-franco), alături de Brăila.
1842: Populația orașului crescuse de aproximativ 3 ori, ajungându-se la 25.000.
1844: Se înființează Fabrica de Conserve.
1846: Se înființează un serviciu permanent de vapoare între Galați și Odessa
1847: Orașul Galați este vizitat de Franz Liszt.
1850: Statele Unite Ale Americii înființează vice-consulat.
1852: Navele din Galați aveau destinații din ce în ce mai diversificate cum ar fi: Stavanger și Bergen în Norvegia; Bremen în Germania; Marsilia în Franța; Livorno, Genova și Ragusa în Italia; Amsterdam în Olanda; Corfu, Reni, Odessa, Istanbul, Trieste, Alexandria, etc.
1854-1855: Se construiește prima linie telegrafică între Galați și Iași, care mai apoi a fost extinsă la Sulina și Ismail.
1856: Galațiul devine sediu al Comisiei Europene a Dunării, după Războiul Crimeei, decizie luată de marile puteri ale vremii. Sediul era în actualul sediu al Bibliotecii V.A. Urechia. La 4 noiembrie Comisia își începe activitatea cu delegați ai Angliei, Austriei, Rusiei, Sardiniei, Prusiei, Franței și Turciei. Tot în acest an se deschide o sucursală a Băncii Otomane, prima sucursală a unei bănci străine din Moldova.
1857: Își deschide o sucursală la Galați și Banca Națională a Moldovei. Se tipărește primul ziar românesc numit "Gazeta Danubiu".
1858: Statele Unite Ale Americii ridică vice-consulatul la grad de consulat.
1860: Faima Galațiului devenise atât de mare, fiind mai cunoscut în lume decât în țară, drept urmare, oamenii de seamă ai vremii, printre care patrioții Alexandru Ioan Cuza și Costache Negri care pregăteau unirea Principatelor Române se gândeau serios la Galați ca noua capitală a Principatelor datorită comerțului și economiei care era în avânt. O simplă estimare a vremii a lucrurilor exportate sau manufacturate la Galați trecea de 110 milioane de lei.
1861: Se deschide Fabrica de Lumânări.
1862: Se finalizează șoseaua Galați-Brăila. Fabrica de Argăsit Piei își începe activitatea.
1864: Pe 2 octombrie este deschisă Școala Superioară de Comerț Alexandru Ioan I.
1867: Se înființează Liceul Vasile Alecsandri, care în prezent este Colegiu Național.
1869: La 5 noiembrie circula pentru prima dată un tren pe relația portul Galați - gara Barboși. Odată cu deschiderea Atelierelor C.F.R. se inaugurează și Parcul Municipal Mihai Eminescu. Se înființează și Fabrica "Leul" pentru sârmă și cuie.
1870: În Galați sunt deschise câteva noi fabrici. Se încep curse navale între Galați și Brăila. În iulie Se pune în circulație linia ferată Galați - Tecuci.
1872: Pe 13 septembrie este inaugarată de către Regele Carol I, Gara de Călători, o clădire impunătoare. Se deschide și linia ferată București - Brăila - Barboși - Galați - Bârlad.
1877: Se construiește prin concesiune rusă linia ferată Odessa - Tiraspol - Cetatea Albă - Reni - Galați.
1878: Se deschide Arsenalul Marinei Militare
1881: Se intalează primele linii telefonice care făceau legătura între Primărie, Turnul de Observație al Mănăstirii Mitoc, Pompieri și Poliție.
1882: Pe 22 decembrie regimul de port liber este înlăturat. Începe construcția tunelului feroviar de sub cartierul Vadu Ungurului.
1884: Se construiește Spitalul Militar cu 88 de paturi, pe locul fostului "Obor de fân".
1887: Se deschide Fabrica de Produse Chimice și Ambalaje "Albina".
1889: Se înființează Biblioteca V.A. Urechia.
1894: Se deschide Fabrica de Ulei "Etna".
1895: Se deschide Fabrica de Cherestea "Goetz".
1900: Se deschide Uzina Electrică. Pe 14 august se deschide prima linie de tramvai din oraș. Exploatarea a început cu 30 de trăsuri. Traseul pornea din docuri și urca pe Strada Portului spre centru. De aici o linie mergea pe Strada Brăilei până la capăt iar alta pe Strada Mavromol până la Strada Holban. O linie trecea pe Strada Mihai Bravu până la Grădina Publică, altele făceau legătura între gara de călători și port. Linia de pe Strada Tecuci continua pe Strada Traian până la Spitalul "Elisabeta Doamna". În acest an populația orașului a fost evaluată la aproximativ 80.000 de locuitori.
1902: În acest an rețeaua tramvaielor electrice avea 13 kilometri. Înaintea introducerii tramvaiului la Galați se circula cu trăsuri, omnibuze și tramcare, după modelul celor din București.
1907: Izbucnește revolta țărănească, dar este înnăbușită rapid de armată.
1908: Galațiul avea 41 de fabrici deschise ce lucrau la capacitate maximă.
1911: Se dezvelește prima statuie a poetului Mihai Eminescu.
1914: Galațiul avea 16 consulate străine.
1919: Se înființează Liceul Comunității Evreilor, în prezent Colegiul Alexandru Ioan Cuza.
1922: Se înființează Laminorul "Titan", ce furniza tablă subțire și tablă plumbuită, iar din 1932 tablă zincată.
1923: Se înființează Fabrica de Ulei "Prutul".
1926: Prima cursă aeriană din România a avut loc între Galați și București
1927: Rețeaua de tramvai electric din Galați avea 15,5 km fiind răspândită pe 8 străzi și deservită de 23 de vagoane.
1930: Galațiul avea 112.000 de locuitori, fiind al 4-lea oraș din Regatul României. Avea 20 de consulate și era considerat cel mai european oraș al României.
1938: Galațiul devine reședința Ținutului Dunării, după organizarea fascistă a regelui Carol al II-lea.
1939: Se înființează Casa Corpului Didactic.
1944: Galațiul este bombardat de aviația americană și de aviația germană în retragere. 90% din clădiri, locuințe și parcuri sunt distruse. La 24 august 1944 Străzile Portului și Domnească sunt distruse complet prin minare.
1950: Orașul mai număra doar 80.000 de locuitori după război.
1945: Începe reconstrucția orașului după model comunist.
1952: Galațiul devine reședința Regiunii Galați.
1956: Se vehiculează prima dată ideea unirii Galațiului cu Brăila. Autoritățile comuniste iau legătura cu o firmă elvețiană pentru a pune tramvai de viteză pe dig.
1965: Începe construcția Combinatului Siderurgic Galați, care avea să devină simbolul țării socialiste, asociat cu independența industrială față de U.R.S.S..
1967: Se deschide Combinatul Siderurgic Galați. Orașul avea 156.000 de locuitori, iar colosul industrial 73.000 de angajați.
1971: Se dublează linia feroviară Făurei - Galați.
1977: Cutremur în care o parte din clădiri se prăbușesc. 2 blocuri din cartierul Țiglina 4 sunt practic lipite și în ziua de azi.
1989: Pe 10 septembrie are loc tragedia navei de pasageri Mogoșoaia, care a fost lovită de o barjă bulgărească. Doar 16 oameni scapă cu viață.
1992: Galațiul număra 326.000 de locuitori fiind al 5-lea oraș din România.
1995: Se inaugurează Monumentul Eroilor Revoluției din 1989.
2004: Se deschide pe 4 mai primul și cel mai mare Parc de Tehnologie a Informației din țară.
2005: Orașul este puternic inundat de la ploile abundente. Canalizările au refulat.
2009: Se inaugurează Monumentul Eroilor Contemporani, în cinstea celor 3 gălățeni morți în războiul din Afganistan. Acest monument stârnește discuții cu privire la asemănarea lui cu un monument francmason datorită celor 3 coloane în stil Ionic, Doric și Corintic. În același an Episcopia Dunării de Jos este ridicată la rang de Arhiepiscopie.
2010: Faleza inferioară și străzile din Valea Orașului sunt inundate. Digul de protecție este fisurat. Se modernizează strada Basarabiei între Piața Energiei și Bulevardul G. Coșbuc. Au fost înlocuite șinele de tramvai. În acest moment rețeaua de tramvai măsoară aproximativ 30 de kilometri.
Ianuarie, 2011: Este vandalizată pentru a 19-a oară statuia lui Mihai Eminescu, din Parcul Central. Hoțul fură mâna muzei (care ține o făclie) lui Eminescu. Autoritățile Galațiului pornesc o anchetă și anunță montarea camerelor video la fața locului. Se anunță construirea unei centrale electrotermice pe bază de cărbune. Proiectul este întrerupt din cauza neprimirii avizului de mediu din partea Ucrainei și a Republicii Moldova. Societatea distribuitoare de agent termic este declarată falimentară iar căldura locuitorilor orașului este pusă sub semnul întrebării. Din 25 decembrie locuitorii orașului riscă să rămână în frig.
15 Mai, 2011: Echipa de fotbal F.C. Oțelul Galați se încoronează campioana României. Primul titlu de campioană adus în Moldova.
Ianuarie, 2012: Este vandalizată statuia hatmanului Ivan Mazeppa, din Parcul Libertății. Actul de vandalism a fost descoperit de studentul Ștefan Bădiță, în drum spre facultate. Statuii i s-au furat elementele din bronz, constând în plăcuța comemorativă și penele de la căciula hatmanului. Ca reacție, ucrainienii au vandalizat statuia lui Eminescu de la Cernăuți.
Iulie, 2013: Parcul Rizer este reabilitat și redeschis publicului. Este de asemenea contestată această investiție.
Iulie, 2013: Republica Kazahstan înfiițează un consulat onorific la Galați, pe Str. Domnească.
1 August, 2013: Datorită unei probleme de ordin politic, populația Galațiului a rămas fără apă caldă timp de aproape 1 săptămână.
6 septembrie, 2013: Revin tramvaiele în partea de sud a orașului odată cu încheierea lucrărilor de reabilitare a străzilor Oțelarilor, Stadionului, Frunzei și Asachi, primul proiect de mare anvergură de după 1989, inițiat de fostul vice-primar Nicușor Ciumacenco. Totuși proiectul are anumite hibe, precum refugiile pentru tramvaie, proiectate prost, sau treceri de pietoni prin interiorul stațiilor de tramvai ori pe spațiul verde.
Octombrie, 2013: Este din nou vandalizată statuia lui Mihai Eminescu, chiar dacă s-au montat camere de luat vederi.
Octombrie, 2013: Este inaugurată Grădina Publică, refăcută. Și aici însă sunt suspiciuni asupra investițiilor, una fără rost fiind montarea de ventilatoare pentru tablete sau calculatoare portabile.
Octombrie, 2013: Este inaugurată Sala Sporturilor, investiție a Primăriei Municipiului Galați și a Ministerului Tineretului și Sportului.
30 octombrie, 2013: La propunerea studentului Ștefan Bădiță, formulată către C.F.R. în 2008, este amplasată în fața clădirii stației C.F. Galați, locomotiva cu abur 1501051, fabricată în 1943.
1 noiembrie, 2013: Primăria Municipiului Galați inaugurează noul Parc Mazeppa, cunoscut publicului larg ca Parcul Viva ori Parcul de la Pastilă. Acesta este reabilitat complet, fiindu-i schimbată 100% fațada. Acum parcul are un lac artificial cu pești exotici (din specia Crap Koi și Caras Auriu), zonă specială pentru câini, zonă pentru copii, zonă de joacă pentru adolescenți constând în aparate de fitness și terenuri sportive și zonă pentru role și plăci. Totuși presa critică faptul că lacul nu-și avea rostul pentru că Dunărea este peste stradă și că locul de joacă pentru copii este foarte mic. Deasemenea o mare problemă semnalată este și lipsa gardului de protecție, parcul fiind din 3 părți înconjurat de străzi circulate.

Stema

Stema orașului Galați este un scut tăiat de un brâu ondulat de argint; în partea superioară, pe fond albastru, este o corabie neagră cu două catarge având pânzele și flamurile din argint, navigând pe o apă; câmpul inferior, despicat; în dreapta pe fond roșu, doi pești de argint, ridicați cu capetele întoarse spre flancurile scutului; în cartierul secund, pe fond auriu, un caduceu negru. Scutul este timbrat de o coroană murală de argint, formată din șapte turnuri. Ambarcațiunea din partea superioară a scutului amintește că acest oraș este un important port la Dunăre, atestarea lui documentară port, datând din secolul al XV-lea; peștii scot în evidență faptul că acest port a avut un rol definitoriu în dezvoltarea pescuitului; caduceul este atribuit zeului Mercur, zeu al comerțului. Acesta simbolizează intensa activitate comercială praacticată la Galați. Orașul, în 1711, conform afirmației lui Dimitrie Cantemir, centrul comercial cel mai important de pe întreg parcursul Dunării, statut întărit după spargerea, în 1774, a monopolului otoman din zonă și mai ales după desființarea definitivă a acestuia în 1829.
Demografie

Conform datelor Recensământului locuințelor și populației din 2011, orașul avea o populație de 249.432 locuitori.

1831: || 8.605 locuitori
1842: || 25.000 locuitori
1850: || 52.765 locuitori
1850: || 52.765 locuitori
1900: |||| 62.678 locuitori
1912: ||||71.641 locuitori
1930: |||||||||| 100.611 locuitori
1941: |||||||||||||| 91.765 locuitori
1948: |||||||||||||| 80.411 locuitori
1956: ||||||||||||||||||| 95.646 locuitori
1966: |||||||||||||||||||||| 151.415 locuitori
1977: |||||||||||||||||||||||||||||| 238.292 locuitori
1992: |||||||||||||||||||||||||||||||||| 326.141 locuitori
2002: ||||||||||||||||||||||||||||||| 298.861 locuitori
2011: ||||||||||||||||||||||||||||| 249.732 locuitori

Evoluția populației municipiului Galați
An Populație ±%
Recensământ 1831 8605
Recensământ 1842 25.000 ▲ 300%
Recensământ 1900 62,678 ▲ 120%
Recensământ 1912 71,641 ▲ 14.3%
Recensământ 1930 100,611 ▲ 40.4%
Recensământ 1948 80,411 ▼ −20%
Recensământ 1956 95,646 ▲ 18.9%
Recensământ 1966 151,412 ▲ 58.3%
Recensământ 1977 238,292 ▲ 57.3%
Recensământ 1992 326,141 ▲ 36.8%
Recensământ 2002 298,861 ▼ −8.3%
Recensământ 2011 249.732 ▼ −20%

Evoluția populației la recensăminte:



Minoritățile din Galați
Comunitatea armeană

Primii armeni s-au așezat în portul Galați prin veacul al V-lea creștin.[necesită citare] În timp, numărul lor a crescut, fiind cunoscuți drept buni comercianți și renumiți artizani în prelucratul bijuteriilor. În toate timpurile, armenii din țările române au avut libertatea de a-și exercita cultul, scrie Dimitrie Cantemir.[necesită citare] De reținut că diferențele dintre ortodoxia românească și cea armeană nu sunt mari și ele țin de hristologie.[judecată de valoare] "Bisericile armenești nu sunt nici mai mici, nici mai puțin ornamentate decât cele ortodoxe și ei sunt liberi (armenii) să-și practice cultul".[necesită citare] Voievodul Alexandru cel Bun (1400-1430) aduce în țară, prin anul 1418, primele familii de armeni, pe care le stabilește în șapte orașe din Moldova, printre care și Galațiul, pe atunci, comunitatea armeană fiind foarte numeroasă. [necesită citare]Primele mențiuni despre o biserică armenească în oraș vin din veacul al XVII-lea, de la misionarul catolic Maria Luigi Bidu (1669), care menționa între altele că o biserică armeană din Galați era păstorită de Episcopul armean Sahag. [necesită citare]În 1821, se știe că revoluționarii greci (în vremea Eteriei) au găsit adăpost în acest sfânt locaș, dar fiind incendiat de turci, se înțelege că și biserica a ars. A fost ridicată alta cu hramul "Născătoarei de Dumnezeu", din lemn, pe locul pe care la 1858, a fost ridicată actuala biserică, resfințită de Înalt Prea Sfințitul Mardichian în 2008. Strada pe care s-a așezat biserica cu un veac și jumătate în urmă are un nume sugestiv: "Armenească". Astăzi, la Galați, mai trăiesc aproximativ 60 de familii armenești care conviețuiesc în bună înțelegere cu gălățenii.[necesită citare] Adeseori, doar numele îi diferențiază de etnicii români.
Comunitatea indiană

Din anul 2002, de când SIDEX Galați a fost vândut patronului Lakshmi Mittal la Galați, în centrul orașului și-a făcut apariția comunitatea indiană. Toți membri sunt bogați[necesită citare] și locuiesc în blocuri rezidențiale lângă Școala Generală 28. Sunt ultradotate, paznic 24 de ore, 7 zile pe săptămană iar copii lor învață la Școala 28. Nu s-au organizat în asociații dar au la nivel de școală câteva manifestări culturale.
Comunitatea turcă

În Galați au mai rămas câțiva urmași ai turcilor ce erau așezați prin zonele Dunării, dar majoritatea care alcătuiește astăzi comunitatea turcă din Galați sunt veniți de după revoluție, mulți dintre ei afaceriști, căsătoriți cu românce și care sprijină proiecte culturale și tradiții turcești. De curând[Când?] s-a făcut un documentar despre Mărturiile civilizației turce la Galați.[necesită citare] Sunt planuri pentru ridicarea unei moschei în Galați și pentru deschiderea unui cimitir musulman.[necesită citare]
Comunitatea elenă
Sediul comunităţii elene

Comunitatea elenă din Galați care, alături de cele din București, Constanța și Brăila, se numără printre cele mai vechi și mai reprezentative din țară, număra în perioada interbelică peste 10.000 de membri.[necesită citare]Dupa ce în anii 1947-1948 organizația grecilor și-a întrerupt activitatea pentru o lungă perioadă de timp, în urma schimbării din decembrie 1989, în luna aprilie 1990 Comunitatea elenă din Galati (C.E.Gl.) a fost reînființată, ea fiind continuatoare a vechii comunități grecești și, prin urmare, moștenitoarea de drept a bunurilor pe care le-a deținut aceasta. Plecările masive ale grecilor din perioada anilor '48-'50 și repatrierea din anii '75-'80 a partizanilor au făcut ca organizația grecilor din Galați, care este afiliată la Uniunea elenă din București, să numere în prezent doar aproximativ 1000 de membri, dintre care 78 sunt simpatizanți.[necesită citare]Comunitatea grecilor revendică în acest moment [Când?]Biserica Metamorphosis din Galați (actuala Biserică Greacă), precum și toate imobilele comunității din jurul acesteia, practic, pe lângă biserică, grecii din Galați mai dețineau actualul restaurant Olimpic, cinematograful Central, clădirea Stării Civile, o școală demolată în primăvara anului 1989 pe locul căreia s-a construit sediul Bancii Transilvania, o Cantină a Săracilor, de asemenea demolată, situată între Banca Transilvania și Starea Civilă plus câteva imobile situate pe străzile Portului, Sfântul Nicolae și Basarabiei. Restaurantul Olimpic și Cinematograful Central au fost retrocedate către Comunitate în anul 2000, iar Oficiul Stării Civile în toamna anului 2009.[necesită citare]
Comunitatea evreiască
Templul Meseriaşilor
Sediul comunităţii evreieşti

Istoricul I.B. Brociner, președinte al Comunității evreilor din Galați între 1875 - 1898, considera că israeliții au venit la malurile Dunării încă de pe vremea hazarilor, popor de origine turcă trecut la iudaism în secolul 8 după Hristos. Evreii erau principalii comercianți în singurul port al Moldovei din timpul lui Alexandru cel Bun și al lui Ștefan cel Mare, ei intreținând intense legături comerciale cu coreligionarii din Bizanț și lumea musulmană. Domnitorul Ștefan Tomșa (1611 - 1623), printr-o proclamație, i-a invitat pe negustorii evrei din Liov să practice nestingherit comerțul în Moldova. Așezați în valea orașului, evreii ocupau cea mai mare parte a străzii Dogarilor (astăzi Dogăriei) și străzile învecinate (Elicei, Chihan Vodă, Piata Moruzzi, Ceres, Griviței) până în cartierul Bădălan. Primul Cimitir Evreiesc este atestat documentar în 1590, iar un altul în 1629. Începând cu 1769, părăsesc zona și primesc autorizație pentru a se muta pe deal. Construcțiile sinagogale au început târziu în Galați, abia în 1730 fiind atestată o casă de rugăciuni a evreilor și doar peste 50 de ani se menționează în documente Sinagoga Mare de pe strada Podul de Piatră. S-au mai construit, între 1800 și 1848 două sinagogi, apoi alte 14 în a doua jumătate a secolului 19. Preocupați tradițional de învățătură,[necesită citare] evreii din Galați înființau în 1859 prima școală primară, apoi înca una, iar în 1877 a fost constituit primul comitet școlar al comunității, anii următori înregistrând deschiderea altor școli Școala de fete "Silvya Schmierer", Școala populară de menaj "Lumina", o școală comercială pentru fete evreice, o grădiniță de copii, o școală profesională etc.). În 1919 ia ființă Liceul Comunității Evreilor (în prezent Liceul "Alexandru Ioan Cuza"), în clădirea acestuia aflându-se și sediul comunității. În vara anului 1941, școlile evreiești au fost transformate, până în luna noiembrie a aceluiași an, în lagăre de internare pentru evrei, liceul continuând să funcționeze într-un imobil pus la dispoziție de o familie din comunitate. Evreii s-au asociat în funcție de profesiile diverse pe care le practicau în Galați (Breasla croitorilor, Societatea meseriașilor israeliți, Societatea magazionerilor - Bender, Societatea funcționarilor din port - Junimea, Asociația zugravilor și vopsitorilor evrei etc.). Au înființat societăți de binefacere, culturale, sportive (tatăl celebrului pianist londonez Radu Lupu, Mauriciu Lupu, a fost un profesor de gimnastică foarte apreciat al sportivilor evrei), au scos diverse ziare și publicații specifice ("L'Echo Danubien", "Prietenii Sionului", "Pământeanul", "Akavat Zion", "Vocea Galațiului" s.a.). Nerecunoscuți ca cetățeni legitimi ai țării în care trăiau, deși participaseră cu entuziasm și la Revoluția din 1848 și la alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domn în Principatele Unite Române, luptaseră în războiul de Independență și în cel de Întregire, evreii din Galați au suportat adesea excese antisemite, devastări de sinagogi și magazine, bătăi și chiar omoruri. Abia în 1919, au obținut prin Decretul-Lege 9464, dreptul de cetățenie pentru toți cei născuți în România și care au satisfăcut legea recrutării. Acte de violență antisemită s-au mai înregistrat la 1932, cu prilejul Congresului Ligii Apărării Naționale Creștine a lui Cuza, în vara anului 1940, după ocuparea Basarabiei de către U.R.S.S., în timpul prigoanei legionare, dar și după reprimarea rebeliunii legionare, în anii regimului mareșalului Antonescu.

În anii '20 ai secolului trecut, evreii din Galați reprezentau o cincime dintr-o populație de peste 100.000 de locuitori. Marea majoritate a evreilor din Galați a emigrat în cursul anilor de dupa război în statul Israel. Astăzi (2009), mai locuiesc în Galați cca. 200 dintre ei, majoritatea vârstnici. Sediul comunității evreiești din Galați se află pe strada Dornei nr. 7-9, în apropierea Templului Meseriașilor și a restaurantului ritual.
Tradiții și sărbători locale

6 ianuarie: Aruncarea Crucii în apele Dunării pentru sfințire. (se practică și în alte orașe românești de pe malul Dunării)
15 ianuarie: Se sărbătorește în Parcul Municipal ziua de naștere a poetului național Mihai Eminescu
24 ianuarie: Sărbătoarea Micii Uniri înfăptuite de Alexandru Ioan Cuza, fost pârcălab de Galați
Festivalul Scrumbiei, care are loc începând din anul 2000, în duminica Floriilor
15 August: Ziua Marinei Române
28-29-30 Noiembrie: Zilele Galaților, odată cu Sfântul Andrei, ocrotitorul orașului.

Administrație și politică

Primarul Galațiului este Marius Stan (fost fotbalist), din PNL - USL. Componența Consiliului Local Galați (27 de consilieri) ales pe 11 iunie 2012.
Partid Consilieri Componența Consiliului
Partidul Social Democrat 8 (32,1%)
Partidul Național Liberal 6 (21,4%)
Partidul Poporului - Dan Diaconescu 5 (17,9%)
Partidul Conservator 5 (17,9%)
Partidul Democrat Liberal 2 (7,1%)
Uniunea Națională pentru Progresul României 1 (3,6%)
Primarii orașului Galați
Vezi și: Listă de primari ai Galațiului

Organizarea modernă a administrațiilor comunelor urbane a fost introdusă prin aplicarea Regulamentului Organic pe 13 ianuarie 1832. Premergător noii legiuiri, din 6 iunie 1830, orașul a fost administrat de o Comisie Orășănească formată din spătarul Dumitrache Codreanu, paharnicul Paraschiv Șerban și paharnicul A Oaprișan. Se mai numea și Comisia Poliției. În decembrie 1831, comisia a fost înlocuită de Sfatul Municipal, alcătuit din 3 membri. Primul sfat la Galați a fost alcătuit din Petrache Altântovici, Iordachi Mantu, Ioan Siminovici (aleși în 1832). Prima lege comunală, privind organizarea și administrarea comunelor urbane, cu adevărat modernă, a fost promulgată în 1864. În baza acestei legi, au fost aleși primarii și președinții de comisii interimare în fruntea urbei gălățene.
Amenajarea urbană

În prezent lângă punctul de trecere cu bacul se construiește al 3-lea port pentru ambarcațiuni ușoare. Potrivit unui raport guvernamental întocmit în 2005, municipiul Galați se afla pe locul 2 în topul orașelor din România, în privința spațiului verde, pe cap de locuitor. Finanțată de Consiliul Local al municipiului Galați prin alocații bugetare, amenajarea și întreținerea urbană este rezultatul activităților S.C. Gospodărire Urbană S.A., Ecosal Prest S.A. și S.C. RER Ecologic Service S.R.L. Municipalitatea se îngrijește foarte atent de materialul dendrologic folosit în Piața Siderugiștilor, pe squarul de pe Bulevardul Brăilei dar monitorizează și cetățenii care au cerut Primăriei material dendrologic.
Piețe
Piețe distruse

Galațiul, fiind greu încercat în istoria lui, a rămas fără multe piețe și locuri de promenadă, iar după Al Doilea Război Mondial comuniștii au înghesuit orașul. Câteva din piețele distruse:

Piața Independeței
Piața Pescăriei
Piața Negri
Piața Sfinții Apostoli



Piața Moruzzi
Piața Bujorescu
Piața Cheiului
Piața Regală


Piețe existente

În prezent Galațiul mai are:

Piața 30 Decembrie
Piața Falezei
Piața General H. M. Berthelot
Piața Aurel Vlaicu
Piața Gării
Piața Barboși



Piața Siderurgiștilor
Piața Tricolorului
Piața Ștefan Cel Mare
Piața Energiei
Piața Filești
Piața I.C. Frimu

Piaţa Energiei

Piaţa Centrală

Piaţa Falezei

Piaţa Siderurgiştilor

Bulevarde

Cele mai importante și circulate artere ale municipiului sunt următoarele:

Bulevardul Brăilei
Bulevardul George Coșbuc
Bulevardul Dunărea
Bulevardul 1 Decembrie 1918
Bulevardul Oțelarilor



Strada Domneasca
Bulevardul Traian
Bulevardul Ștefan cel Mare
Bulevardul Cloșca
Strada Nicolae Bălcescu



Bulevardul Milcov
Bulevardul Henri Coandă
Bulevardul Siderurgiștilor
Bulevardul Marii Uniri
Calea Prutului



Bulevardul Galați
Bulevardul Basarabiei
Strada Prelungirea Brăilei
Magistrala C.S.G.
Bulevardul Traian Vuia

Cimitire

Galațiul are 5 cimitire mari.

Cimitirul Eternitatea
Cimitirul Sfântul Lazăr



Cimitirul Ștefan cel Mare



Cimitirul Cătușa



Cimitirul Evreiesc

Cartierele municipiului

Informare: Cartierele mai mici care sunt cuprinse în cartierele mai mari nu au fost trecute. Comunele și satele scrise cu caractere înclinate ar putea deveni cartiere în viitor, prin simpla extindere și unire teritorială a municipiului Galați cu aceste sate vecine.

Centru
Port
Gară
Dunărea
Mazeppa 1
Mazeppa 2
Țiglina 1
Țiglina 2
Țiglina 3
Țiglina 4
Lozoveni
Barboși
Bădălan



Aurel Vlaicu
Micro 13a
Micro 13b
Micro 38
Micro 39a
Micro 39b
Micro 39c
Micro 40
Traian Nord
Bariera Traian
Arcașilor
Filești



Micro 19
Micro 20
Micro 21
Dimitrie Cantemir (în județul Brăila)
Smârdan
M. Kogălniceanu
Vânători
Movileni
Șendreni
Costi
I.C. Brătianu (în județul Tulcea)
Garvăn (în județul Tulcea)
Odaia Manolache


Zona metropolitană
Articol principal: Zona metropolitană Cantemir și Dunărea de Jos.

Zona Metropolitană Galați-Brăila va fi formată din:

Galați jud. Galați
Brăila jud. Brăila
Măcin jud. Tulcea
Baldovinești jud. Brăila
Vădeni jud. Brăila
Zagna-Vădeni jud. Brăila
Lacu Sărat jud. Brăila
Vărsătura jud. Brăila



Șendreni jud. Galați
Smârdan jud. Galați
Vânători jud. Galați
Movileni jud. Galați
Scânteiești jud. Galați
Schela jud. Galați
Tulucești jud. Galați
Chiscani jud. Brăila



I.C. Brătianu jud. Tulcea
Garvăn jud. Tulcea
Kogălniceanu jud. Galați
Braniștea jud. Galați
Odaia Manolache jud. Galați
Independența jud. Galați
Frumușița jud. Galați
Foltești jud. Galați

Se estimează că populația zonei metropolitane va fi în jur de 600.000 de locuitori.[necesită citare]Prima etapă a proiectului a vizat lucrările de pregătire și consolidare a solului și asigurarea utilităților pentru viabilizarea terenurilor. Dezvoltarea unei noi zone rezidențiale are ca efect creșterea numărului de locuințe pentru cetățenii municipiului, a gradului de confort în care aceștia vor locui. Totodată, angajarea unor lucrări de construcție de anvergură asigură o creștere a utilizării forței de muncă-n domeniul construcțiilor în primă fază, iar apoi, prin apariția unui nou cartier în domeniul serviciilor, învățământului, sănătății, culturii etc. Impactul economic al programului se reflectă în stimularea și diversificarea mediului de afaceri din Galați și Brăila, precum și atragerea de noi investiții străine în zonă. Beneficiarii proiectului sunt Primaria Municipiului Galați și firmele locale, dar mai ales sunt cetățenii orașului, în special tinerii. Costul proiectului a fost estimat la 14.537.000 Euro. Primăria intenționează, prin acest proiect, să ofere gălățenilor peste 2.000 de unități locative.[necesită citare] Cu sprijinul Guvernului României, în cadrul acestui proiect, au fost date în folosință șapte blocuri de locuințe și s-au realizat investiții în infrastructura viitorului cartier în valoare de peste 44,5 milioane RON, între 2005-2006.[necesită citare]

Aspect din Ţiglina 3

Promenadă pe Faleza Galaţiului

Bulevardul Siderurgiştilor

Vedere asupra Bulevardului Brăilei

Un palmier pe Bulevardul Brăilei

Obiective turistice
Muzee

Complexul Muzeal de Științe ale Naturii

Denumit deasemeni Grădina Botanică sau Parcul Dendrologic, conține planetariul cu diametrul cupolei de 7 metri, aici putând fi vizionate diferite proiecții ("Sistemul Solar", "Giganții Sistemului Solar", "Nebuloase și Roiuri stelare"), astfel încât publicul vizitator să poată călători imaginar în toate colțurile Universului; de asemenea, în cadrul planetariului se desfășoară și foarte multe programe educaționale, bune exemple fiind Astroclubul "Călin Popovici", dar și Programul Educațional "Să cunoaștem Soarele", adresat elevilor claselor V-XII. Acvariul are ca tematică ihtiofauna rară și foarte rară din bazinul hidrologic al Dunării, fauna Mării Mediterane și pești exotici. Grădina Botanică domină malul stâng al Dunării, ocupând o suprafață de 18 hectare.

Muzeul de Istorie Galați

A fost inaugurat la 24 ianuarie 1939, cu ocazia celei de-a 80-a aniversare a Unirii Principatelor Române, în casa care a aparținut familiei Cuza și unde Alexandru Ioan Cuza a trăit în perioada-n care a fost pârcălabul Galațiului. Activitatea științifică a muzelui a reînceput în 1951-1952, când a demarat organizarea știintifică a colecțiilor. În 1956, obiectele din colectii au fost separate; astfel o parte dintre ele au format colectiile Muzeului de Știinte ale Naturii, iar o alta, colectiile Muzeului de Artă. Treptat, colecția Muzeului de Istorie s-a mărit prin noi achiziții și cercetări arheologice realizate în partea sudică a Moldovei, în principal la castrul roman de la Tirighina-Barboși, ajungând acum la un patrimoniu de peste 50.000 de exponate, unele fiind de o importanță excepțională.

Casa Memorială Alexandru Ioan Cuza

Construită pe locul fostei case a pârcălabului de Covurlui, de Alexandru Ioan Cuza, primul domnitor al României (1859 - 1866). Cuprinde o expoziție permanentă dedicată domnitorului, întrunind și calitatea de reconstituire a ambientului gălățean de la sfârșitul sec. al XIX-lea și începutul sec. al XX-lea.

Muzeul de artă vizuală

Este primul muzeu de artă contemporană românească din țară.[necesită citare]A fost inaugurat în anul 1967 și a fost conceput structural să prezinte cele mai noi tendințe ale fenomenului plastic în devenire, destinație pe care și-o păstrează și la acest început de mileniu. Aproximativ 400 de lucrări existente în sălile de expunere și-n aer liber, în parcul muzeului, constituie o selecție dintr-un patrimoniu mult mai amplu, completat adesea cu un patrimoniu virtual, din atelierele artiștilor contemporani. Patrimoniul muzeului cuprinde creații de artă românească din a doua jumătate a secolului XIX și din secolul XX reprezentanți ai avangardei românești și lucrări ale artiștilor care formează o punte de legatură între prima și a doua jumătate a secolului.

Muzeul Satului Galați

Se află la intrarea în Pădurea Gârboavele, conținând câteva colibe specifice zonei limitrofe a Dunării de Jos.

Muzeul de medalistică, filatelie și numismatică

Aflat lângă Casa Memorială A. I. Cuza, găzduiește doar colecții de medalistică, numistmatică și medalistică.

Casa Colecțiilor (Farmacia Ținc)

Se află în Piața Centrală. Găzduiește diferite colecții de filatelie, numismatică, etc.

Castrul Roman de la Tirighina - Barboși

Săpăturile efectuate în castellum roman de la Bărboși (la nord de Dunăre, lângă Galați, aproape de vărsarea Siretului), din anii 1959—1962, au dovedit în condiții stratigrafice perfect de clare, că pe înălțimea Tirighina se găsea la început o cetățuie dacică, întărită cu un val de pământ. Ceramica dacică și cea de import, ca și o monetă de argint histriană, permit ca începuturile cetățui dacice să fie fixate în secolul I î.e.n. (cel mult sfârșitul secolului II î.e.n.). Cetățuia dacică de la Bărboși a sfârșit apoi în urma unui puternic incendiu, a cărui urme sunt destul de evidente. Monedele romane aflate în acest nivel dacic sunt din vremea lui Augustus și continuă apoi seria neîntreruptă până în anii domniei împăratului Nero (54—68 e.n.). N-ar fi exclus deci ca sfârșitul acestei cetățui să fie pus în legătură cu acțiunea guvernatorului Moesiei Tib. Plautius Silvanus Aelianus în regiunea de la nord de Dunăre, a cărui rezultat a fost mutarea forțată a celor 100.000 de transdanubieni la sud de Dunăre și care a avut loc prin anii 62—66 e.n. în legătură cu problema vechimii stăpânirii romane la nord de Dunăre, în partea de sud a Moldovei, se pune întrebarea dacă acest castellum de la Bărboși, datează dintr-o perioadă mai veche decât anii 101 —102, primul război dacic (eventual 105—106 cel de al doilea război dacic), sau numai începând cu acești ani.

Muzeul de Istorie

Casa Memorială A.I. Cuza

Muzeul de Artă Vizuală

Statui și busturi

“Lupa Capitolina”
Statuia lui A. I. Cuza
Statuia lui I.C. Brătianu
Statuia lui Ion Luca Caragiale
Statuia lui Nicolae Longinescu
Statuia Sf. Francisc de Assisi



Statuia lui Anghel Saligny
Statuia Ostașului Necunoscut
Statuia lui George Enescu
Statuia lui Mihai Eminescu
Statuia Sf. Anton de Padova
Statuia lui Costache Negri



Statuia lui Ivan Mazeppa
Fata pe Valuri
Statuia Docherului
Bustul lui V.A. Urechia
Bustul lui Spiridon Vrânceanu



Bustul lui Ioan Cetățianul
Bustul lui Tudor Vladimirescu
Bustul lui Nae Leonard
Bustul lui Alexandru Ioan Cuza
Bustul lui Vasile Alecsandri

Lupa Capitolina

A. I. Cuza

Ivan Mazeppa

I. C. Brătianu

Lăcașuri de cult

Biserica fortificată „Sfânta Precista"

Este construcția cea mai veche din Galați,[necesită citare] fiind sfințită ca lăcaș de cult în septembrie 1647, în timpul domnitorului Vasile Lupu. Biserica a fost închinată Mănăstirii Vatoped de la Muntele Athos. La ridicarea bisericii au fost folosite materialele existente la fața locului: piatră de la Barboși, lemnul din pădurile de pe platforma Covurluiului, cărămidă și var, nisip de pe plajele Dunării etc. Arhitectura bisericii este românească și prezintă unele elemente specifice: turnul-clopotniță este prevăzut cu metereze, putând fi folosit pentru observarea Văii Dunării, iar în caz de nevoie devenea fortificație de apărare. Turnul, format din două niveluri, este prevăzut cu o cameră pentru ascunderea valorilor, cu două metereze și o ușă de acces, probabil, spre un balcon. Al doilea nivel era prevăzut cu ferestre și metereze. Un alt element de apărare la "Precista" este podul întărit, alcătuit din două părți, una deasupra naosului și a doua deasupra altarului. Podul este prevăzut cu 28 de metereze. În zidărie, printre rândurile de cărămidă, este folosită piatra, tehnica nefolosită la alte biserici moldovenești ridicate în aceeași perioadă. Biserica ,,Precista" a suportat toate vitregiile vremurilor, fiind arsă în 1711 de către otomani, distrusă în războaiele ruso-otomano-austriece din 1735-1739 și 1769-1774. În 1821, otomanii distrug și jefuiesc iar locașul. Biserica a fost refăcută și restaurată în 1829 și-n 1859. S-a făcut o restaurare și între anii 1953-1957 după care, biserica a fost transformată în muzeu. În perioada 1991-1994, biserica ,,Precista" a fost restaurată iar și a fost redată cultului ortodox. Se spune ca există un tunel secret pe sub Dunăre de la biserică până pe malul celălalt al fluviului pentru a putea ascunde bunurile și a scăpa de atacurile vrăjmașilor.

Biserica Romano-Catolică

Monumentul din strada Domnească nr. 86 este construit în anul 1844 și extins în anul 1873.[necesită citare] Printre obiectele de valoare artistică amintim: Altarul Mare, executat din marmură colorată, tabloul "Sfântul Ioan Botezatorul predicând", Statuia Inimii Preasfinte a Domnului Iisus Hristos, Statuile Pieta și Sfântul Francisc de Assisi. Biserica a fost consolidată și renovată în starea actuală între anii 1985-1988.

Biserica Greacă

La data de 6 august 1866 se pune piatra de temelie a bisericii cu hramul "Schimbarea la Față" a cărei sființire se face la 17 septembrie 1872 de c