ISU „Bucovina" Suceava 4.29

Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă „Bucovina” al judeţului Suceava a fost înfiinţat la data de 15 decembrie 2004, conform H.G.R. nr. 1492/2004, prin fuziunea Grupului de Pompieri cu Inspectoratul de Protecţie Civilă, şi are în structură cinci Detaşamente de pompieri - Suceava, Rădăuţi, Fălticeni, Câmpulung Moldovenesc şi Vatra Dornei - patru Gărzi detaşate - Gura Humorului, Siret, Solca şi Vicovu de Sus - şi două puncte de lucru - Poiana Stampei şi Dolhasca. Prima subunitate de pompieri militari înfiinţată la nivelul judeţului a fost Secţia de pompieri Fălticeni, al cărei certificat de naştere s-a semnat la data de 10 iunie 1924.
Cu o suprafaţă de 8.553,5 de kilometri pătraţi, judeţul Suceava ocupă 3,6% din teritoriul României şi este al doilea ca mărime din ţară, după Timiş. Se învecinează la nord cu Ucraina, la est cu judeţul Botoşani, la sud-est cu judeţul Iaşi, la sud cu judeţele Neamţ, Harghita şi Mureş, iar la vest cu judeţele Bistriţa-Năsăud şi Maramureş.
Relieful judeţului se caracterizează printr-o mare varietate a formelor - munţi, depresiuni intramontane, dealuri, podişuri, văi terasate şi lunci. Fondul forestier ocupă 53% din suprafaţa judeţului, reprezentând 7% din întreg potenţialul silvic al României, Suceava ocupând din acest punct de vedere locul întâi pe ţară.
În funcţie de riscurile generatoare de situaţii de urgenţă din zonă, la nivelul anului 2015, inspectoratul avea o încadrare cu personal de aproximativ 1,3%, raportat la populaţia judeţului (614.451 de locuitori, în urma recensământului din 2012).
Pompierii suceveni au construit două Biserici Militare, cu hramurile „Sf. Ierarh Iosif cel Nou de la Partoş” la Suceava şi, respectiv „Sf. Ioan Botezătorul” la Câmpulung Moldovenesc, primei atribuindu-i-se renumele de „Catedrala Pompierilor”, datorită faptului că, până în prezent, este cel mai mare lăcaş de cult militar din ţară.
Până în anul 2004, măsurile de protecție civilă și stingere a incendiilor se realizau de către Inspectoratul General al Corpului Pompierilor Militari și Comandamentul Protecției Civile, instituții aflate sub coordonarea Ministerului de Interne.

Pentru a se adapta la creșterea exponențială a riscurilor nonmilitare, pe fondul accelerării tendințelor de globalizare, al schimbărilor climatice radicale, al diversificării activităților economice și producerii de dezastre, cele două instituții menționate fuzionează în decembrie 2004, luând astfel ființă Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă (IGSU).

Obiectivul fundamental al activității desfășurate de IGSU vizează eficientizarea acțiunilor de prevenire și gestionare a situațiilor de urgență, în vederea menținerii sub control a riscurilor și asigurării stării de normalitate a vieții comunităților umane și este atins prin multitudinea de activități de prevenire și intervenție pentru stingerea incendiilor, descarcerare și prim-ajutor SMURD, salvarea persoanelor și limitarea pagubelor produse de inundații, alunecări de teren, mișcări seismice, epidemii, epizootii, înzăpeziri, secetă, asistența persoanelor aflate în situații critice, intervenția la accidente tehnologice, radiologice, nucleare, biologice sau alte tipuri de calamități naturale sau antropice.