Brebi, Sălaj 2.2

Brebi este un sat în comuna Creaca din județul Sălaj, Transilvania, România.Scurt  istoric al satuluiSatul Brebi este pomenit pentru prima oară într-un document din anul 1385 sub denumirea de Beryd. La fel ca și în cazul altor localități, asta nu înseamnă că el datează doar din acel an, ci doar că atunci, după actualele cercetări istorice a fost atestat documentar. Apropierea de Porolissum, așezarea strategică în zona Porților Meseșului, culoarul principal ce făcea legătura între depresiunea Silvaniei și cele ale Agrijului și Almașului, sunt argumente folosite de cei care afirmă că așezarea este cu mult mai veche. O altă consemnare este din anul 1423 când este pomenit sub denumirea de villa olachalis Bred. Numele satului variază puțin de-a lungul secolelor, așa cum se consemnează în lucrarea lui Petri Mor, Szilagyi varmegye monographiaja(Monografia comitatului Sălaj) publicată în Zalău, 1904: 1450-Bered, 1475-Bros, 1543-Breeb, 1553-Bereed, 1555-Bed, 1557-Beed, 1570-Breh, 1609-Bued.Despre populație, numărul și componența acesteia, datele încep să apară la începutul secolului al XVIII-lea. Este perioada când autoritățile laice iar apoi și cele bisericești încep să facă periodic recensăminte. La început ele au adunat puține date însă pe măsură ce timpul a trecut, în epoca modernă, acestea au devenit tot mai complexe, oferind date diversificate despre fiecare localitatePrimele recensăminte din Transilvania au fost făcute în 1715 și 1720 (Magyarorszag népessége Pragmatica Sanctio Lorábam 1720-21). Datele prelucrate ale acestuia au fost publicate de Acsády Ignácz  în lucrarea ,Magyar statistikai közlemények” apărută la Budapesta în 1896. De aici aflăm, la pagina 65 că în 1715 existau 4 familii de iobagi și o familie de jeleri(zilieri), două familii fiind de români și 3 de unguri. La pagina 66 a lucrării mai sus pomenite se arată că după 5 ani, în 1720, aici erau tot 4 familii de iobagi dar erau deja 3 de jeleri. Petri Mor în lucrarea sa, ”Monografia comitatului Săjaj” completează aceste date arătând că în anul 1715 erau 45 de suflete (27 români și 18 unguri) iar în 1720 erau deja 60 de locuitori, toți români.