Cu peste 100.000 de credinciosi la nivel national si 25 de milioane la nivel mondial, Biserica Adventista de Ziua a Saptea, este o Biserica crestina autentica ce priveste si arata cu optimism spre revenirea in slava a lui Isus Hristos, fiind implicata intens in promovarea unui stil de viata sanatos, a unei educatii individuale bogate si a libertatii religioase si de constiinta a tuturor oamenilor.
Numele Bisericii Adventiste de Ziua a Saptea evidentiaza doua credinte fundamentale.
Astfel "Adventista" reflecta convingerea noastra in apropierea intoarcerii lui Isus Hristos (lat. adventus = venire).
„De ziua a saptea” se refera la respectarea zilei a saptea a saptamanii, sambata, ca zi de odihna si de inchinare in conformitate cu invatatura originala a Bibliei. Aceasta zi mai poarta si numele de Sabat.
Aceste referiri indica importanta si locul special pe care-l ocupa invataturile amintite in viata Bisericii, definindu-ne identitatea. A doua venire a Domnului Isus pentru răscumpararea celor neprihaniti, asa cum afirma crezul crestin, este fericita noastra nadejde. In intelegerea noastra, aceasta nadejde implica o pregatire care presupune armonizarea vietii cu vointa descoperita a lui Dumnezeu.
Isus Hristos va veni in mod personal, iar acest eveniment va fi vizibil la scara mondiala - „acest Isus care S-a inaltat la cer din mijlocul vostru, va veni in acelasi fel cum L-ati vazut mergand la cer” (Faptele Apostolilor 1:11). Implinirea profetiilor si situatia actuala a omenirii arata ca venirea lui Isus Hristos este iminenta. Timpul acestui eveniment nu a fost descoperit, de aceea suntem indemnati sa fim gata.
Prin mentionarea zilei a saptea in numele Bisericii, noi evidentiem ca facem din respectarea acestei zile o placuta recunoastere a faptului ca Dumnezeu este Creatorul si Suveranul nostru, exprimandu-ne astfel loialitatea fata de Cel care „in sase zile a facut cerurile si pamantul si marea… iar in ziua a saptea S-a odihnit” (Exod 20:11). Petrecem aceasta zi in comuniune cu El prin inchinare, rugaciune, studiu si meditatie asupra Cuvantului Sau.
Noi consideram ca pazirea, in sine, a Sambetei (Sabatului) nu ne mantuieste si intelegem ca oricine intra in odihna la care ii invita Dumnezeu „se odihneste si el de lucrarile lui, cum S-a odihnit si Dumnezeu de lucrarile Sale” (Evrei 4:10). Gasim deci in odihna de Sabat, o eliberare de oboseala fizica si de stresul cotidian, dar mai ales o odihna spirituala, o pregustare a celei vesnice.