Biblioteca Naţională a României 5.75

Într-o celebră povestire de Jorge Luis Borges, intitulată Grădina cu poteci care se bifurcă, unul dintre personaje afirma: „Ts’ui Pen a spus o dată că se retrage să scrie o carte, apoi să facă un labirint, toţi şi-au imaginat [că este vorba de] două opere, dar [de fapt] e una [singură]”. Populate cu volume şi multe alte forme de fixare a gândirii şi creaţiei umane, bibliotecile sunt un capăt şi, în acelaşi timp, un început de drum spre Cunoaştere.
Menită să păstreze memoria culturală și intelectuală a țării, Biblioteca Naţională a României își propune să contribuie la construirea unei societăţi dinamice şi bine educate, deschizând căi către cunoaşterea culturii şi spiritualităţii naţionale şi universale; participă la dezvoltarea socială, culturală şi economică a ţării şi asigură, atât generaţiei de azi, cât şi celei viitoare, acces liber la colecţii, pentru informare, studiu şi cercetare.
Bibliotecile s-au definit dintotdeauna în relaţia spaţiu privat – spaţiu public. Sunt un loc al reflecţiei, ducând cu gândul la ideea de cabinet personal, de lectură și studiu, dar şi un loc al comuniunii cu ceilalţi. Sunt spaţii inteligente, ce oferă atât linişte, cât şi deschidere, prin „eliminarea pereţilor”, prin conceperea unor programe care să antreneze cât mai multe categorii de oameni, inclusiv pe cele care nu frecventează în mod normal biblioteca.
Sediul Bibliotecii Naţionale a României – conceput ca spaţiu deschis, de lectură, informare, educaţie, cultură şi socializare şi beneficiind de un generos tavan de sticlă aflat deasupra Atrium-ului central, precum şi de pereţi-copertină din sticlă ce aduc în interior multă lumină naturală – contribuie la dezvoltarea conceptului de Grădină a Cunoaşterii, punând în relaţie zone de grădină interioară cu cele „clasice” de lectură, informare, educaţie, cultură şi socializare, creând un benefic „microclimat”.