Asociaţia Bărbuleţ Rareş 2.61

Ma numesc Rares Petru si am venit pe lume pe data de 24.03.2012 la insistentele mamei….si cata dreptate a avut! Ce nu stia mama si doctorii este ca eu am facut o transfuzie inversa de sange in care am inceput sa-I donez mamei mele sangele pe care mi l-a dat ea timp de 9 luni. M-am nascut cu Hemoglobina 3 si cu nota 3\4, ceea ce imi dadea sanse nule de supravietuire. Dar, cu ajutorul doctorilor din Cluj Napoca de la Ginecologie 1, au reusit sa ma resusciteze. Eu ma luptam sa supravietuiesc si sa ma intlanesc cu mami si tati, doar ca eu am cunoscut-o pe mami plangand si nu intelgeam de ce. De ce plange mami cu tati ? Ce cauta preotul asa de repede la mine? Atunci am aflat ca ma cheama Rares Petru.
Zilele trec… multe perfuzii si transfuzii, pana cand o hemoragie celebrala o face din nou pe mami sa planga, dar eu voi lupta in continuare. Urmeaza zile intregi de rugaciuni din partea mamei mele. O auzeam. Imi spunea tot timpul ca o sa fie bine si sa lupt in continuare. Dupa cateva saptamani, mami in sfarsit ma ia in brate, iar eu nu mai vreau sa plec de acolo. Doctorii ii spuneau ca ei fac tot ce pot, dar numai Dumnezeu ma mai poate ajuta. El m-a ajutat si de data asta si dupa doua luni de spitalizare, mami a resuit sa ma duca la casa mea.
Chiar daca am ajuns acasa, lupta de abia incepuse. A urmat consultatii contante la neurolog pentru ca in urma atacului celebral am ramas cu retard psiho-motor, PC-hemipareza flasco spastica dreapta, epilepsie simpomatica si microcranie. Acum inteleg de ce nu-mi pot folosi mainile si picioarele ca un bebelus normal, de ce nu pot tine o jucarie in mana, de ce nu pot sa fac nimic din ce ar trebui sa fac la varsta mea. Desi aveam 1 an, am fost evaluat la varsta de 1 luna si jumatate. Doar ca asta nu m-a descurajat si am decis sa lupt in continuare, desi ma durea ingrozitor si voiam sa stau doar la mami in brate.
Si uite asa, mama a decis ca sa facem de 3-4 ori pe zi kineto-terepie, stimulare vizuala pentru ca am o atrofie la nervul optic si terapie ocupationala de 3 ori pe saptamana, evident, toate contra cost. Totul a decurs bine in recuperare pana la varsta de 2 ani si 4 luni cand mami a descoperit ca am soldurile luxate. A urmat o operatie la ambele solduri care a durut ingrozitor. Un copil nu ar trebui sa sufere cum sufar eu! Dupa aceasta interventie chirurgicala a trebuit sa reluam kineto-terapia de la zero.
La varsta de 3 anisori stau in fundulet singur si ma joc cu jucarii care le tin doar cu mana stanga, dar eu sunt fericit ca pot face si asta. De cateva zile sunt si mai fericit ca am reusit sa stau in picioare, sprijinit de pat.
Asa m-am gandit sa scriu povestea mea in speranta ca o va citit destui oameni cu inima buna ce mi-ar putea acorda o sansa sa nu ma intreb niciodata de ce sunt diferit de ceilalti copii, de ce nu ma pot juca, de ce nu pot sa imi imbratisez mama….
Cu drag,
Rares-Petru

Daca doriti sa ne ajutati in lupta noastra cu recuperarea motrica si psihologica, am infiintat aceasta asociatie. Ne puteti sprijini prin acordarea celor 2%, sponsorizari si donatii.
Datele asociatiei sunt:
Asociaţia Bărbuleţ Rareş
Cont IBAN: RO62 RZBR 0000 0600 1744 3563
Cod de identificare fiscal: 34028162